Tancuri celebre

Secolul XX a adus pe campul de lupta o arma cum nu se mai vazuse. Impenetrabila, uriasa si de neoprit cand trebuia sa inainteze spre liniile inamice. Arma era un cosmar al oricarui soldat, si a avut parte de cea mai rapida evolutie din istoria militara a lumii. Aceasta arma este tancul.
Tancurile au schimbat conceptia despre razboaie si datorita lor, comandantii au putut schimba cursul istoriei.

Tancul este un vehicul blindat de atac cu tractiune pe sile, conceput pentru a infrunta fortele inamice folosind focul direct. Sunt teribile si agile pe campul de lupta modern, atat prin capacitatea de a ataca obiective terestre cat si prin prezenta lor ce poate crea panica in randul infanteriei inamice.

Tancurile in Primul Razboi Mondial

Tancurile au fost folosite pentru prima data in timpul Primului Razboi Mondial pentru a intrerupe razboiul de transee si a inlocui cavaleria pe campul de lupta. Desi se continua dezvoltarea de sisteme de armanent si blindaj, multe natiuni au pus in discutie necesitatea unei astfel de arme grele intr-o perioada in care razboaiele tind sa devina tot mai neconventionale.

Armata britanica a inceput studiul unui vehicul autopropulsat care sa poata traversa transeele si barajele de sarma ghimpata si sa nu fie afectat de focul de mitraliera.
Lordul Winston Churchill a condus un comitet (Landships Commitee) pentru a coordona crearea acestei noi arme.

Sub conducerea Colonelului Ernst Swinston, comitetul a creat primul prototip care a avut succes, numit Little Willie, care a fost incercat de armata britanica pe 6 septembrie 1915.
Daca la inceput se numeau nave de uscat (landships), primele vechicule s-au numit tancuri (rezervoare) de apa pentru a mentine secretul. Cuvantul „tanc” a fost utilizat pentru a da senzatia ca muncitorii din fabricile britanice construiesc rezervoare de apa mobile pentru armata britanica din Mesopotamia. Insa in realitate fabricau un vehicul de lupta secret, asa fiind considerat oficial pana in data de 24 decembrie 1915.

Prima participare in lupta a unui tanc a fost in timpul Bataliei de pe Somme, pe 15 septembrie 1916, unde a Capitanul Mortimore din Royal Navy a condus un tanc Mark I.
Ulterior, si francezii au dezvoltat un tanc numit Schneider CA1 si l-au folosit pentru prima data pe 16 aprilie 1917. Prima batalie in care s-au folosit mai multe tancuri a fost cea de la Cambrai din 20 noiembrie 1917.

Desi rezultatele initiale ale tancurilor au fost neconcludente, din pricina problemelor tehnice si lipsei de rabdare a consiliului militar, pana la urma tancurile au adus o mare contributie, iar miile de tancuri utilizate in razboi de catre fortele britanice si franceze au avut un impact semnificativ asupra istoriei.
Desfasurarea in grupuri mici a micsorat valoarea si impactul tactic. Fortele germane au suferit socul initial si erau lipsite de arme contra tancurilor, desi in curand au descoperit munitia antitanc si folosirea de transee mai late pentru a limita mobilitatea tancurilor britanice.

Conditiile de pe campul de lupta au evoluat, fapt ce a dus la fortarea dezvoltarii tancurilor pe tot parcursul razboiului, producand noi modele precum tancul Mark V care putea sa treaca peste obstacole mari, in special transee late.

Perioada interbelica

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale multe natiuni au proiectat si fabricat tancuri, deoarece conceptul de tanc ca arma era deja impamantenit.
Tratatul de la Versailles nu permitea Germaniei sa construiasca tancuri, asadar Germania nu a ajuns la o dezvoltare prea mare in primii ani din perioada interbelica.
In SUA, tancurile nu au obtinut o finantare mai mare. George Patton care avea experienta cu tancuri in razboi, a inclus blindatele in componenta cavaleriei. In aceasta perioada Regatul Unit a creat mai multe clase de tancuri, fiind utilizate pentru cercetare.

Tancurile in Al Doilea Razboi Mondial

Tancurile din cel de-al Doilea Razboi Mondial erau bazate pe multe consideratii. Din luptele anterioare proiectantii au inteles ca un tanc mare nu este neaparat un tanc mai bun. Obiectivul era sa realizeze tancuri ce sa combine toate caracteristicile dovedite a fi eficiente. Printre cele mai importante prioritati erau manevrabilitatea, viteza, dar si armura.
In cazul armurii au aparut niste probleme. Un invelis putin mai gros si mai rezistent ar fi ingreunat cu mult tancul si ar fi avut nevoie de un motor mai puternic, dar si mai greu. De aici a rezultat o transmisie mai grea si mai mare, si un sistem de suspensie. Toate acestea au dus la realizarea unui tanc mai putin manevrabil, mai incet, si l-a facut o tinta mai usoara.

In tot acest timp au aparut o serie de imbunatatiri tehnice. Au marit puterea de foc si blindajul tancurilor, s-au perfectionat suspensiile imbunatatind viteza si facand tragerea din mers sa fie mai usoara. Tancurile au fost echipate si cu statii radio, imbunatatind coordonarea unitatilor.

Tancurile in Razboiul Rece

Dupa al Doilea Razboi Mondial, dezvoltarea tancului a continuat. Tancurile usoare s-au limitat la misiuni de recunoastere, iar cele mijlocii si grele au fost imbunatatite. Cu timpul, clasa de tancuri usoare a disparut.

FT 17

Primele tancuri nu aveau turete, asta pana la realizarea tancului francez construit de Renault, numit FT-17.

Tancul FT 17 a fost un tanc usor si se afla printre cele mai revolutionare designuri din istoria tancurilor. FT 17 a fost primul tanc dotat cu armanent plasat pe o tureta rotitoare, iar configuratia sa cu tureta deasupra, motorul in spate si soferul in fata a devenit una conventionala.
Istoricul Steven Zaloga spune ca acest model a reprezentat primul tanc modern din lume.

Studiile au inceput in luna mai 1916 si a fost in permanenta imbunatatit pana in prima jumatate a anului 1917.
Doar 84 de astfel de tancuri au fost produse in 1917, insa pana la sfarsitul razboiului au fost livrate 2697. S-au produs in total cel putin 3177 de tancuri, unele au fost livrate catre armata franceza, altele probabil direct catre armata americana.

Modelul FT 17 a fost folosit atat de catre Franta cat si de SUA in timpul Primului Razboi Mondial, dupa data de 31 mai 1918. Era un tanc ieftin si potrivit pentru productia in masa. Pana in anul 1919 s-a dorit sa se realizeze peste 12000 de tancuri FT 17.

Dupa razboi, FT17 a fost exportat in multe tari precum Polonia, Finlanda, Estonia, Romania, Lituania, Iugoslavia, Cehoslovacia, Elvetia, Belgia, Olanda, Spania, Brazilia, Turcia, Iran, Afganistan si Japonia.
Tancurile au luat parte la multe alte conflicte, precum Razboiul Civil din Rusia, Razboiul Polonez-Soviet, Razboiul Civil din Spania si din China.
FT 17 a fost folosit si in al Doilea Razboi Mondial. In anul 1940 Armata Fraceza inca mai aveau batalioane ce aveau in dotare FT 17.

Mark VIII

Tancul Mark VIII a fost un produs Anglo-American construit pentru Primul Razboi Mondial. Pana la sfarsitul razboiului au fost produse doar cateva modele.

Panzer

Panzer I a fost un tanc usor, fabricat de Germania in anii 1930 ca tanc de antrenament. Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei sa produca tancuri, de aceea au fost numite tractoare agricole. Proiectul a fost modificat in anul 1933 pentru a combina sasiul krupp cu proiectul turelei Daimler-Benz. In 1936 Panzer I a fost probat pe campul de lupta in Razboiul civil spaniol, ca ajutor din partea Germaniei pentru generalul Francisco Franco.
Panzer I era dotat cu doua mitraliere de calibrul 7,92, putand fi miscate independent.
Era dotat cu un motor Krupp M305 de benzina cu 4 cilindri care dezvolta o putere de 57 hp si puteau sa impulseze tancul pana la 37 km / h, si 145 km pe sosea.

Panzer IV a fost proiectat la inceput ca un ajutor al infanteriei, pentru a lucra impreuna cu vanatorul de tancuri Panzer III.
Imbunatatind blindajul si armamentul a putut sa devina un tanc de lupta activ. Panzer IV a fost tancul cel mai comun in al Doilea Razboi Mondial si a fost folosit ca baza pentru alte vehicule de lupta. La sfarsitul razboiului se construisera aproximativ 9000 de tancuri Panzer IV.

Diviziile de panzer (blindate) cu o constructie extrem de reusita, au maturat Polonia in doar cateva zile si mai tarziu au invins Franta in sase saptamani.
Armata britanica si-a pierdut aproape toate tancurile in retragerea de la Dunkerque, Franta, lasand Marea Britanie vulnerabila intr-o vreme in care se astepta o invazie germana. Din fericire pentru ei, invazia nu a mai avut loc si astfel au avut timp sa-si dezvolte noi tancuri. Primul dintre noile tancuri britanice a fost Crusader.

Crusader

Tancul Crusader a fost probabil cel mai important tanc britanic. Datorita armurii slabe pana la urma a fost inlocuit de tancurile americane. Au fost construite 5300 astfel de tancuri.

Tancul a fost prima data vazut in Operatiunea Batlleaxe in iunie 1941 si a jucat un rol crucial in operatiunea urmatoare, Crusader, de unde-i provine si numele.
Desi Crusader era mai rapid decat tancurile inamice, potentialul sau era limitat de tunul sau mic, de armura slaba si de problemele mecanice.

T 34

T 34 a fost produs intre anii 1940 si 1958. A fost creditat ca fiind cel mai eficient din cel de-al doilea razboi mondial.
A fost un tanc de marime medie folosit in cel de-al doilea razboi mondial de Armata Rosie. T 34 era usor de fabricat, blindajul ii conferea o rezistenta ridicata, era usor de intretinut si avea senilele late, fiind adaptate pentru terenuri accidentate. Acesta a demonstrat faptul ca in cel de-al doilea razboi mondial cantitatea a batut calitatea datorita usurintei fabricarii sale. Acest lucru l-a facut foarte eficient impotriva tancului german Tiger, cel din urma fiind mai bun din punct de vedere tehnic, insa nu putea fi reprodus la o scara atat de larga precum T 34.
Mai tarziu germanii au realizat modelul Panther V, o replica imbunatatita a tancului T-34.

Panther V

Panther a fost un tanc de lupta din Germania nazista si a fost folosit in al Doilea Razboi Mondial. A fost creat pentru a compensa tancul inamic T-34, si sa substituie tancurile Panzer III si Panzer IV. Pana la urma a servit impreuna cu ele si cu tancul greu Tiger I. Pe 27 februarie 1944 Hitler a ordonat ca tancurile sa fie numite doar cu numele Panther.
Panther a fost raspunsul direct la tancul sovietic T-34. Prima intalnire cu un astfel de tanc a fost pe 23 iunie 1941. Sovieticii nu aveau inca abilitatea tactica sa exploateze superioritatea tehnica a tancului T 34, insa chiar si asa, au semanat haos in randurile germane.
La insistenta generalului Heinz Guderian o echipa a fost trimisa pe front pentru a valora T-34. Tancul sovietic avea blindajul inclinat, care imbunatatea grosimea aparenta prin devierea fortelor de perforare. Senilele erau mai late si rotile de marime mare care imbunatateau mobilitatea pe un teren moale, iar tunul era de mare calibru. Ulterior, modelul Panther a fost imbunatatit.

Exceptand blindajul inclinat si tunul, Panther era un proiect german conventional. Greutatea tancului a crescut de la 34 al 43 de tone. Motorul principal era un Maybach HL 230 V-12 de 23 litri cu 700 hp. Motorul impulsa opt roti duble zimtate de otel si roti de cauciuc pentru fiecare suspensie.
O data solutionate problemele cauzate de vulnerabilitatea motorului si a transmisiei, Panther a demonstrat a fi un vehicul de lupta eficient, la fel ca Tiger, dar cerand mai putine exigente pentru a fi construit si logistic cauza mai putine probleme.

Tiger I

A fost un tanc greu de lupta din Germania nazista si a fost folosit in cel de-al Doilea Razboi Mondial, intre anii 1942 si 1945.
Considerat unul dintre cele mai bune tancuri din perioada respectiva, a fost creat pentru a contracara eficienta tancului rusesc T-34.
Productia tancului Tiger a inceput in august 1942, iar pana in 1944 s-au construit 1355 de unitati. Tiger I avea cateva dezavantaje. Era nevoie de un timp aproape dublu pentru a construi un Tiger I fata de orice alt tanc german din aceeasi perioada. Dupa ce productia mai modernului Tiger II incepe, in ianuarie 1944, productia tancului Tiger I continua in paralel pana in august 1944 cand este oprita.
Lungimea tunului era de 8,45 m. Tiger I avea o latime de 3,72 m, inaltime: 3,0 m, greutate de lupta: 57,2 t, blindaj maxim: 120 mm. Motorul era un Maybach HL 230 P30 de 700 hp. Putea ajunge la o viteza de 45 km / h si o autonomie maxima de 125 km.
Germanii au construit formidabilul tanc Tiger ca reactie la T-34, dar l-au introdus mult prea tarziu in razboi pentru a mai avea vreun efect semnificativ.

Sturmgeschutz III

Sturmgeschutz a fost produs in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost una dintre cele mai eficace arme ale Wehrmacht-ului in WW2 facand adevarate ravagii fie in mainile germanilor, fie in cele finlandeze. Tancul a fost construit pe un sasiu de Panzer III si a fost dotat cu un tun de calibrul 75 mm. Sturmgeschutz a distrus mai multe tancuri inamice decat Tiger si Panther la un loc. Masinaria era un adevarat anti-tanc.
Tancurile Sturmgeschutz au fost folosite de Germania, Romania, Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Italia, Spania, Siria, Turcia si Iugoslavia.
Sturmgeschutz are o armura de 16 – 80 mm, o greutate de 23,8 tone si poate ajunge la o viteza de 40 km / h.

T 72

Modelul sovietic T-72 (in prima imagine din articol) a intrat in productie in 1971. A fost un model imbunatatit a tancului T-62. In mod cronologic apartine din aceeasi generatie de tancuri cu US M60, tancul german Leopard 1 si tancul britanic Chieftain.
T-72 a fost cel mai comun tanc folosit de armata sovieta incepand cu anul 1970 si pana la prabusirea Uniunii Sovietice. A fost exportat si in alte tari precum Finlanda, India, Iran, Irak, Siria si Iugoslavia.
Era dotat cu un tun de 125 mm, semnificant mai mare decat standardul de 105 mm din perioada respectiva.
Are un telemetru laser TPD – K1M, reflector infrarosu LUNA-2R, vizor termic si panoramic. Poate intra in apa adanca de 1,5 m, cu intrarea de aer ridicata pana la 5 metri. Deasemenea se poate adapta la diverse tipuri de senzori de mine in partea frontala. In Romania s-a construit o varianta a tancului T-72 sub licenta TR-125 cu unele modificari.
A fost produs in Rusia timp de peste 30 de ani, fiind unul din putinele tancuri care au fost construite in cinci tari sub licenta si avand mai multe variante. Chiar daca in ziua de astazi are un substitut, T-90, continua sa fie o piesa fundamentala pentru unitatile de tancuri din multe tari. In momentul de fata continua sa fie tancul cel mai produs din lume cu mai mult de 40.000 de unitati repartizate pe tot globul, fiind si tancul cel mai numeros din armata rusa. In anul 2004 Rusia detinea peste 9000 de unitati.

Printre tarile cu traditie in fabricarea tancurilor se afla Regatul Unit, Statele Unite, Germania, Uniunea Sovietica (Rusia), Israel si Romania.
Romania a produs tancul romanesc TR-85 M1 (Bizonul).
Modelul s-a bazat pe tancurile sovietice T-55 si T-72.
Dotat cu un motor diesel cu 8 cilindri de 860 CP, senzori de alarma iluminare laser, tun de 100 mm ca arma principala, mitraliera coaxiala de 7,62×54 mm, mitraliera antiaeriana de 12,7 mm, 12 grenade de fum si una de camuflaj termic. Tancul are o autonomie de 400 km. Tunul poate pentetra un blindaj omogen laminat de 450 mm de la o distantade 1 km.