Clasificarea Instalatiilor de Racire

După natura fluidului folosit instalaţiile de răcire pot fi instalaţii de răcire cu aer sau instalaţii de răcire cu lichid.Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin termosifon) şi cu circulaţie forţată(la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5 până la 1,1 bari peste presiunea mediului ambiant.

Instalaţia de răcire cu aer se bazează pe curentul de aer rece care acţionează asupra cilindrilor şi chiulasei.Există două tipuri de răcire cu aer: fie prin expunerea deschisă la curentul de aer atmosferic care pătrunde printre aripioarelele cilindrului şi chiulasei în special în timpul deplasării ca la motociclete fie prin aer sub presiune introdus între aripioarele chiulasei şi ale cilindrilor de către un ventilator.

Instalaţiile de răcire cu lichid pot fi cu circulaţie liberă a lichidului sau cu circulaţie forţată a acestuia.Lichidul de răcire poate fi apa sau produsul artificial numit antigel.
  • Răcirea cu lichid cu circulaţie naturală nu asigură o bună răcire şi consumă o mare cantitate de apă.Din acest motiv nu se mai foloseşte.De asemenea prezintă inconvenientul că perturbă condiţiile de funcţionare a motorului prin diferenţa mare dintre temperatura apei de intrare şi a apei de ieşire din cămăşile de răcire ale motorului diferenţă care este de 30°C.
  • Instalaţiile cu circulaţie forţată a lichidului pot fi cu circuit închis( presurizat) sau cu circuit deschis.Circulaţia forţată în general îmbunătăţeşte condiţiile de funcţionare a motorului prin diferenţa mică de temperatură dintre apa care intră şi apa care iese din cămăşile de răcire ale motorului diferenţă care este de circa 10-15°C.
Motoare

Transmisia

Franele

Niciun comentariu: