Panamera Porsche

In momentul in care noile tehnologii ecologice vor ajunge la nivelul la care vor putea sa fie implementate pe gama Porsche, primul model 100% electric al germanilor va fi Panamera.

Primul model electric al marcii Porsche va fi Panamera, insa implementarea unui sistem 100% ecologic pe modelul german va putea fi facuta abia in momentul in care tehnologiile de acest tip se vor dridica la nivelul pretentiilor marcii. Informatia a fost dezvaluita de catre Michael Macht, noul director al companiei, intr-un interviu citat de Autocar.

"Tehnologia din acest moment nu se incadreaza in cererile Porsche. Va fi nevoie de inca doi ani pentru ca tehnologia sa poate fi abordata de marca noastra. Oricum, in acel moment, Panamera va fi primul model electric Porsche", sustine Macht.

Pe de alta parte, seful companiei sustine ca Porsche va imprumuta plaformele de productie ale modelelor Panamera si 911 si altor marci din cadrul Grupului Volkswagen. "Platforma Panamera ar putea sa fie utilizata de celelalte branduri pentru modele care se afla in dezvoltare si la stadiul de concept. La fel se intampla si in cazul platformei utilizate pentru productia liniei de modele 911", sustine Macht. Pe de alta parte, Porsche nu va mai imprumuta motoare de la celelalte branduri ale Grupului Volkswagen, unitatea V6 de pe cayman fiind singura de acest tip aparuta pe modelele marcii. "Porsche trebuie sa-si pastreze spiritul, iar dezvoltarea motoarelor este una dintre caracteristicile marcii", sustine seful companiei.

Volkswagen

Masinile electrice sunt nocive

Un studiu american foarte serios arata ca masinile electrice sunt mai daunatoare pentru mediu din cauza modului de producere a electricitatii si a materialelor din baterii.

Masinile electrice nu sunt atat de "verzi" precum ne arata constructorii si grupurile de lobby. Conform unui studiu realizat de o serie de oameni de stiinta americani reuniti in Consiliul National de Cercetare din Statele Unite, masinile electrice vor putea sa ridice pretentii in fata celor pe benzina si pe motorina doar daca tehnologiile de fabricare a electricitatii vor deveni independente de centralele care utilizeaza carbune.

"Pentru ca masinile electrice sa devina o alternativa verde adevarata, centralele electrice trebuie sa renunte la carbune sau sa dezvolte noi tehnologii de prelucrare a acestui material", sustine Jared Cohon, unul dintre cercetatorii care stau in spatele proiectului.

Cifrele actuale arata ca jumatate din electricitatea utilizata in SUA este realizata prin prelucrarea carbunelui. Desi valorile nu pot fi comparate, Romania se afla intr-o situatie proportionala aproximativ identica, 42% din electricitate fiind produsa prin tehnologia prelucrarii acestui material. Conform analizelor, carbunele emite la prelucrare de cateva ori mai multe substante poluante si de doua ori mai mult dioxid de carbon decat ceilalti factori poluanti, cum este gazul natural.

Analistii de peste Ocean arata ca, pentru ca masinile electrice sa devina o alternativa viabila din punctul de vedere al mediului, proportia uzinelor care produc electricitate prin carbune trebuie sa scada vertiginos, in locul acesteia fiind nevoite sa creasca uzinele nucleare sau cele care produc curent electric prin surse de energie regenerabile. "Exista si modalitati prin care uzinele de prelucrare a carbunelui pot deveni mai verzi, una dintre acestea fiind captarea si ingroparea definitiva a carbonului in pamant", se arata in comunicatul emis de oamenii de stiinta americani.

In studiu se arata faptul ca, in ciuda beneficiilor legate de limitarea importurilor de titei, masinile electrice ascund costuri uneori mai ridicate decat cele ale masinilor pe motoare termice, cum sunt cele ale materialelor utilizate la fabricarea bateriilor. Per total, costurile legate de mediu ale unei masini electrice sunt cu 20% mai ridicate decat cele ale unei masini normale.

Noul Toyota Land Cruiser, in Romania de la 47.200 euro

Clientii Toyota din Romania pot comanda noul Land Cruiser. Modelul are un pret de pornire de 47.200 de euro cu taxele incluse, iar livrarile incep in decembrie.

Noul Toyota Land Cruiser va debuta pe piata din Romania in luna decembrie a acestui an si va avea un pret de 47.200 euro cu toate taxele incluse. Clientii Toyota care doresc sa comande acest model isi pot configura cate un exemplar inca de astazi, primele unitati urmand sa fie livrate abia in ultima luna a acestui an.

Toyota le va raspunde clientilor sai care doresc vehicule rezistente in cele mai dure conditii prin intermediul noii generatii de Land Cruiser, model deja emblematic pe piata SUV-urilor. Toyota beneficiaza de o experienta in off-road de peste 60 de ani, element care nu a fost deloc uitat in crearea noii generatii a acestui model. Clientii Toyota care aleg un Land Cruiser vor putea sa se bucure de confort si performante pe sosea, fara a face rabat de la calitatile off-road ale acestui model.

Noua generatie Toyota Land Cruiser beneficiaza de o functie de selectare Multi-teren, un monitor Multi-teren cu patru camere de luat vederi, care pot afisa si unghiul de bracare al rotilorl. Combinatia acestor sisteme le ofera un sprijin atat soferilor experimentati, cat si soferilor incepatori un grad de asistenta ridicat la rularea pe teren accidentat si nu numai.

Toyota Land Cruiser va fi disponibil pe piata din Romania cu un propulsor turbodiesel de 3.0 litri, care dezvolta 173 CP. In comparatie cu generatia precedenta, emisiile de carbon au fost reduse cu 12 procente, atingand pragul de 214 grame per kilometru. Echipat cu motorul turbodiesel de trei litri, noul Toyota Land Cruiser are un consum mixt de 8.1 litri la 100 de kilometri.

Inginerii japonezi au revizuit suspensia care echipeaza puntea fata a lui Land Cruiser, aceasta fiind de tip independent, cu bascula dubla. Puntea spate are o noua suspensie multilink, alaturi de un sistem de suspensie cinetica dinamica (KDSS), care este controlat electronic. Varful gamei Land Cruiser va putea fi echipat si cu un sistem de suspensie variabila adaptiva (AVS). Sistemul de suspensie AVS incorporeaza functia Roll Posture Control si un ansamblu de perne de aer cu functia Height Control.

Habitaclul lui Land Cruiser a fost si el revizuit, fiind mai spatios decat cel al generatiei precedente. Modelul Land Cruiser este disponibil si intr-o versiune cu sapte locuri, ale carei scaune din ultimul rand pot fi glisate cu 135 milimetri. Scaunele din ultimul rand pot fi pliate si ridicate individual, Toyota oferind ca echipament optional si un sistem automatizat care indeplineste aceasta functie.Podeaua a fost coborata cu 35 milimetri, pentru a oferi mai mult spatiu pentru picioare tuturor pasagerilor.

Sisteme multimedia LG pentru VW, Skoda si Seat

Compania coreeana LG a semnat un acord prin care va dota toate modelele VW, Skoda si Seat cu pachete multimedia incepand cu anul 2012.

Compania sud-coreeana LG a semnat un acord cu Grupul Volkswagen prin care specialistii asiatici in echipamente electronice vor echipa toate modelele Volkswagen, Skoda si Seat incepand cu anul 2012.

Intelegerea dintre cel de-al doilea producator de televizoare din lume si cel de-al treilea producator de masini al lumii se ridica la valoarea de 370 de milioane de dolari.

Parteneriatul nu este o noutate in cadrul grupului, LG colaborand cu brandurile Grupului Volkswagen inca din 2007 in domeniul sistemelor audio. De aceasta data, coreenii le vor pune insa la dispozitia clientilor VW, Skoda si Seat o serie de sisteme complete de infotainment auto, incluzand aici pachete USB, periferice, Bluetooth, sisteme audio pentru versiunile non-premium, dar si o serie de monitoare LCD TFT pentru consola centrala.

"LG Electronics si-a demonstrat cu succes superioritatea in domeniul tehnologiei auto de-a lungul anilor si suntem incantati ca vom lucra in continuare cu Volkswagen. LG dezvolta la aceasta ora o linie de produse diverse pentru infotainmentul auto, aceasta urmand sa fie dezvaluita in viitorul apropiat", a declarat B.B. Hwang, vicepresedinte executiv LG Electronics.

Volvo: "Masinile se vor putea conduce singure din anul 2015"

Uniunea Europeana si Volvo dezvolta un proiect in urma caruia masinile vor putea sa circule pe autostrada in timp ce soferul citeste ziarul sau urmareste un meci la TV.

Unele zone europene ar putea gazdui, incepand cu 2015, flote de masini personale care se conduc singure. Este vorba de rezultatele unui proiect de mare amploare dezvoltat de Uniunea Europeana si cu cateva mari companii de pe batranul Continent prin care se incearca dezvoltarea unor masini care nu au nevoie de sofer pe autostrada.

Proiectul a fost botezat oficial SARTRE (Safe Road Trains for the Environment) si implica sapte companii mari europene: Volvo Car Corporation, Volvo Technology si SP Technical Research Institute (toate din Suedia), Ricardo UK Ltd (Marea Britanie), Idiada si Robotiker-Tecnalia (Spania) si Institut fur Kraftfahrwesen - IKA (Germania). Conform cercetatorilor, tehnologiile pe care se va baza noul program vor imbunatati traficul si timpii de calatorie, le vor oferi un confort ridicat soferilor, vor reduce la maximum accidentele si vor cobori nivelul de emisii de CO2.

"Imaginati-va ca plecati dinmineata de acasa si, dupa ce ati intrat pe autostrada, va "lipiti" de alte masini care circula la viteza normala intr-un convoi compact. Dupa cateva minute, puteti lasa din maini volanul si puteti citi ziarul, puteti vorbi la telefon sau urmari emisiunea de dimineata de la televizor. Pentru ca masina se conduce singura 100% sigur si consuma minimum de carburant", se arata in comunicatul Volvo.

Primele masini de test vor aparea in Europa in 2011, acestea urmand sa fie testate pe circuite speciale dezvoltate pentru acest proiect. Fiecare masina va fi echipata cu sistem de navigatie si cu o statie de emisie/receptie care comunica cu vehiculul aflat in fata convoiului. Marele avantaj al acestui sistem este faptul ca el este construit in fiecare masina in parte, nefiind nevoie astfel de interventii speciale la nivelul infrastructurii.

Pionul pricipal in toata aceasta ecuatie este masina care conduce convoiul, aceasta fiind una cu sofer uman. "Masina din fata poate fi condusa de un sofer experimentat pe respectiva ruta sau poate fi un taxi, un autobuz sau un camion. Fiecare 'tren' de vehicule va fi format din sase-opt masini", spun cei care dezvolta proiectul.

Arginina

Stimuleaza productia hormonului de crestere,imbunatateste activitatea sexuala,creste masa musculara si arde grasimile,scade colesterolul,intareste sistemul imunitar,grabeste vindecarea operatiilor si a ranilor.


Arginina este un aminoacid foarte important,care a fost studiat timp de mai mult de 50 de ani.Aminoacizii sunt "caramizile" proteinelor,iar proteinele sunt materia din care sunt construite toate celulele vii. Cea mai mare parte din masa (greutatea) unui organism uman,dupa apa,o constituie proteinele.La nivel celular,principala functie al ADN-ului este de a furniza "sablonul" pentru crearea a mai multor sute de tipuri de proteine,fiecare tip construit din secvente unice de aminoacizi combinati si "lipiti" impreuna de catre legaturi peptidice.Sunt mai mult de 20 de aminoacizi cunoscuti,iar la acest numar se mai adauga,pe parcurs ce sunt identificati,studiati si clasificati noi aminoacizi.

Un ficat sanatos poate sa produca aproximativ 80% din aminoacizii necesari organismului.Arginina este clasificat ca fiind un aminoacid neesential,insa nu din cauza importantei reduse (de fapt arginina este un aminoacid deosebit de important),dar din cauza ca organismul poate sa il fabrice combinand alti aminoacizi,care provin din alimentatia zilnica.Restul de 20% din aminoacizi sunt numiti aminoacizi esentiali pentru ca ele nu pot fi produse in ficat,fiind necesar obtinerea lor din alimentatie.Capacitatea organismului de a fabrica aminoacizi neesentiali din cei esentiali,si de a le folosi aminoacizii cu eficienta,poate fi afectata de varsta inaintata,starea generala de sanatate al individului,starea de sanatate al ficatului,prezenta unei infectii,capacitate redusa de absorbtie al alimentelor,si o alimentatie dezechilibrata.

Studiile in privinta aminoacizilor constituie o contributie majora pentru intelegerea bolilor si maladiilor.Terapii cu aminoacizi au fost folosite cu succes pentru a incetini imbatranirea,pentru a preveni boli cardiace,pentru a imbunatati memoria,elimina depresia,a controla stresul,imbunatati somnul,a usura viata celor suferind de artrita,a reduce herpesul,a vindeca alcoolismul,pentru cresterea parului,si lista poate continua.

Arginina este folosita mai ales pentru a intari sistemul imunitar al organismului,pentru a stimula productia hormonului de crestere (hormonul tineretii),pentru cresterea masei musculare,imbunatatirea functiilor sexuale,inclusiv erectia,si pentru a vindeca arteroscleroza.

Uneori,un aminoacid poate anula efectele celuilalt.De exemplu,arginina are efect antagonist cand este combinata cu lizina.Pe de alta parte,arginina are cele mai bune efecte cand este combinata cu aminoacizii ornitina , citrulina,si acidul aspartic.

Doze recomandate:

Fiecare persoana este unic din punc de vedere biochimic,astfel difera foarte mult necesitatile suplimentarii cu aminoacizi de la persoana la persoana.Nivelul aminoacizilor este afectat mai ales de dieta,sex,zona geografica in care traieste,si programul de odihna sau activitate al individului.


Cotinuare in curand.........Sursa: http://primev.com/free-arginine-report.aspx

Motorul Diesel

Motorul Diesel este un motor cu combustie interna,care foloseste temperatura rezultata din compresie,pentru a aprinde combustibilul care este injectat in camera de combustie (cilindru) in stagiul final a compresiei.Motorul diesel este aproape similar cu motorul pe benzina,care foloseste ciclul Otto,in care amestecul combustibil-aer este aprins cu ajutorul scateii de la bujie.

Motorul diesel foloseste ciclul diesel (denumit dupa Dr. Rudolf Diesel).Motoarele diesel au cea mai mare eficienta termica,din cauza coeficientului de compresie.

Motoarele diesel sunt fabricate in versiuni de doi timpi si patru timpi.Ele au fost folosite mai demult pentru inlocuirea mai eficienta a motoarelor cu aburi stationare.De la inceputul anilor 1910 ele au fost folosite pentru propulsarea vapoarelor si a submarinelor.Apoi a urmat folosirea or in locomotive,camioane mari,si centrale electrice.Incepand din anii 1930 s-a raspandit folosirea lor si in automobile.In 2007,aproximativ 50% din masinile noi vandute in Europa sunt cu motor diesel.

---

Istorie

Rudolf Diesel,de nationalitate germana,s-a nascut in anul1858 in paris,unde parintii lui erau imigranti Bavarezi.Educatia a primit-o la Munich Politechnic.Dupa absolvire s-a angajat ca si inginer frigotehnic,insa i-a placut foarte mult proiectarea de motoare.Diesel a proiectat multe motoare termice,inclusiv un motor cu aer,propulsat cu ajutorul caldurii soarelui.In anul 1893,a publicat un articol despre un motor care are combustia in interiorul cilindrului-motorul cu combustie interna.In 1894 a aplicat pentru patentarea unei noi inventii,motorul diesel.Motorul lui a fost primul care a dovedit faptul ca combustibilul se poate aprinde si fara scanteie.El a pus in functiune primul motor reusit in anul 1897.

In 1898,Diesel a primit patentul "U.S. Patent 608,845" pentru "motorul cu combustie interna".

Desi cel mai cunoscut este pentru inventia motorului termic cu aprindere prin compresie (motorul diesel) care ii poarta si numele,Rudolf Diesel a fost de asemenea un inginer termic apreciat,si un teoretician social.Inventiile lui Diesel au trei lucruri comune:

• au la baza transferul de energie termica prin intermediul legilor si proceselor fizice;
• implica un design mecanic deosibit si creativ;
• si au fost motivate in special de conceptul inventatorului asupra nevoilor sociale;
  

Rudolf Diesel a conceput motorul diesel in special pentru a permite mestesugarilor si meseriasilor independenti sa tina pasul cu industria.

In data de 10 August,in Augsburg,Primul model al lui Rudolf Diesel,un cilindru de fier cu lungimea de 3 metri,cu un volant la baza,a functionat pentru prima data folosind compresia pentru a aprinde combustibilul.A| mai durat inca 2 ani pana Diesel a imbunatatind motorul,iar in 1896 a facut demonstratie cu un alt model,care avea eficienta de 75%,fata de cele 10% la motorul cu aburi.

In 1898,Diesel a devenit milionar.Motoarele lui au fost folosite pentru propulsarea centralelor electrice,pentru pomparea apei,masini,camioane,si nave maritime.La scurt timp dupa,au inceput sa fie folosite in industria miniera,extractia de petrol,fabrici,si in transportul maritim transoceanic.

---

Evolutia motorlui Diesel

• 1824: Fizicianul Francez Nicolas Leonard Sadi Carnot a pus la punct teoria termodinamicii motoarelor termice.Acest lucru a demonstrat necesitatea compresiei pentru a creste diferenta dintre temperatura joasa si inalta de functionare.

• 1890,Mai: Herbert Akroyd Stuart,asociat cu charles Richard Binney obtin patentul numarul 7164 intitulat:"Imbunatatirile Motoarelor Care Functioneaza Prin Explozia Amestecului Vaporilor de Combustibil si Aer".Acest patent descrie primul motor cu pornire prin compresie.
  

• 1892:Hornsby of Lincoln,din Anglia,a construit primul motor cu combustie interna,care functiona doar prin compresie.(experimental)
  

• 1892: 23 Februarie,Rudolf Diesel obtine patentul (RP 67202) intitulat: "Arbeitsverfahren und Ausführungsart für Verbrennungsmaschienen".

• 1893:O ambitie al lui Diesel numita Teoria si Constructia Motorului Rational Termic Pentru a Inlocui Motoarele cu Aburi si cu Compresie Cunoscute Pana in Prezent (Theory and Construction of a Rational Heat-engine to Replace the Steam Engine and Combustion Engines Known Today)

• 1897:In data de 10 August,diesel construieste primul prototip functional,in Augsburg.
  

• 1898:diesel vine licenta motorului sau catre compania petroliera Ruseasca Branobel,care isi arata interesele asupra unui motor care functioneaza cu petrol nedistilat.Inginerii Branobel au petrecut 4 ani pentru a construi un motor montabil pe nava maritima.
  

• 1899:Diesel isi vinde licenta catre fabricantii Krupp si Sulzer,care in curand devin fabricanti importanti.

• 1902: Pana in 1910,MAN produce 82 de copii al motorului diesel stationar.
  

• 1903:Shormovo Shipbuilding Yard lansazea petrolierul "Vandal"-prima nava propulsata cu motor diesel.

• 1904:Francezii construiesc primul submarin diesel,numit "Z".

• 1905:Büchl (Cehia) fabrica turbo si intercoolerul pentru motoarele diesel.

• 1908:Prosper L'orange dezvolta impreuna cu Deutz,o pompa de injectie minutioasa,cu duza cu ac.

• 1909:Antecamera cu combustia emisferica este dezvoltata de catre Prosper L'Orange si Benz.

• 1910:Nava de cercetare Norvegiana Fram este prima nava cu propulsie Diesel,dupa care Selania a fost prima nava comerciala diesel.Pana in anii 1960,motoarele diesel au inlocuit in totalitate motoarele cu aburi de pe navele maritime.

• 1912:Prima locomotiva cu motor diesel.

• 1913:Submarinele U.S Navy folosesc unitatiile NELSECO.

• 1913: Rudolf Diesel Moare in mod misterios,in timp ce traversaCanalul Englezesc pe nava SS dresden.
• 1914:Barcile Germane U-Boats sunt propulsate de motoare diesel MAN.
  

• 1919:Prosper L'Orange obtine patentul pentru insertia de antecamera,si fabrica injectorul cu duza cu ac.Primul motor diesel de la Cummins.
  

• 1921:Prosper L'Orange construieste pompa de injectie continua variabila.

• 1922:Primul vehicul cu motor diesel (cu antecamera) este Agricultural Tractor type 6 ,de la Mercedes-Benz agricultural tractor OE Benz Sendling.

• 1923:A fost testat primul camion cu motor diesel,fabricat de MAN,Benz,si Daimler.

• 1924:Introducerea pe piata camioanelor al motorului diesel,de catre fabricantii de camioane comerciale din IAA.Fairbank-Morse incepe productia de motoare diesel.
  

• 1927:Primele pompe de injectie si injectoare pentru camioane,fabricate de Bosch.Primul prototip de autoturism diesel produs de Stoewer.

• 1930:Caterpillar incepe fabricarea de motoare diesel pentru tractoarele sale.

• 1932: Cel mai puternic camion diesel din luma,fabricat de MAN-160 cai putere (120 kW)

• 1933:Primul autoturism cu motor diesel (Citroen Rosalie).Citroen foloseste un motor diesel al pionerului Englez sir Harry Ricardo.Insa masina nu intra in productia de serie din cauza restrictiilor legale,in privinta folosirii motoarelor diesel.
  

• 1934:Primul motor Turbo-Diesel fabricat de Maybach,pentru locomotive.

• 1934-35:Junkers Motorenwerke,din Germania,incepe productia familiei motoarelor diesel pentru avioanele Jumo,cel mai faimos fiind Jumo 205,din care sunt produse 900 de exemplare pana la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial.

• 1936:mercedes-Benz construieste masina 260D diesel.AT&SF inaugureaza trenul diesel Super Chief.Dirijabilele Hindenburg sunt propulsate de catre motoare diesel.Prima serie de autoturisme cu motor diesel(Mercedes-Benz 260D,Hanomag si Saurer).Daimler Benz produce motorul diesel 602LOF6 pentru dirijabilul Hindenburg LZ129.

Continuare in curand........

Mission One-Motocicleta electrica

Vehiculele dotate cu motoare electrice nu se remarcă prin viteza maximă. Pot pleca de pe loc foarte repede şi au un cuplu constant şi mare pe toată plaja de turaţii. Este adevărat că au existat autovehicule electrice, chiar cu mai mult patru roţi, care au depăşit 300 km/h, însă nu au intrat în producţie. Motocicleta electrică de mai jos nu numai că a bătut recordul mondial de viteză pentru clasa sa, dar este şi un model care se produce în serie. Mission One a atins 260 km/h pe 1 septembrie şi a avut o medie de 242 km/h pe o distanţă de o milă.

Misson One - motocicleta electrică cu care atingi 260 km/h

Misson One - designul futurist şi performanţele sale nu sunt ieftine

În 2010, Mission Motors va comercializa 300 de astfel de motociclete electrice. Mission One are o cutie cu o singură treaptă de viteză şi o autonomie de 240 km. Încărcarea bateriei se face în doar două ore la 240 V. Dacă v-aţi închipit deja că designul futuristic şi performanţele de top costă mult, aveţi dreptate. Preţul primelor 50 de modele Mission One este aproximativ 69.000 $. Probabil că versiunile următoare vor fi mai ieftine şi producţia de serie va reduce în timp preţul şi mai mult, însă cei de la Mission nu pot încă să concureze cu Honda, Suzuki sau Yamaha pe segmentul superbike-urilor.

Misson One - autonomie de 240 km şi încărcare în 2 ore

Sursa: Fastcompany.com

Trabantul electric japonez-Honda EV-N concept

După ce am vazut cum ar putea arăta viitorul Trabant electric, iată că Honda prezintă maşină care are mai multe trăsături similare. Farurile lui EV-N Concept sunt considerate retro, însă pentru noi, ele seamănă cu cele ale maşinii germane. Grila frontală nu lasă aerul să treacă prin ea deoarece el nu ar avea ce răci. Motorul electric este alimentat de baterii. Roţile mici şi lungimea redusă a maşinii ne duc cu gândul la Daewoo Tico, des întâlnit pe şoselele noastre.

Honda EV-N Concept va fi Trabantul japonez electric

O altă trăsătură cu care Honda EV-N poate fi comparată cu Trabantul este austeritatea interiorului. Bordul este foarte simplu, iar pe podea se găsesc doar două pedale. Surpriza este dată de un dispozitiv integrat în uşa autoturismului. Este vorba de monociclul U3-X pe care l-am prezentat cu puţin timp în urmă. El ocupă acel spaţiu de depozitare din panourile portierelor. Acoperişul este dotat cu panouri solare, un accesoriul normal pentru o maşină electrică. Conceptul Honda EV-N va fi prezentat în curând la salonul auto de la Tokyo.

Dimensiunile reduse ne duc cu gândul la Tico

Interior spartan

Panourile solare de pe acoperiş

Apple Magic Mouse

Apple a lansat Magic Mouse, primul mouse cu tehnologie multitouch destinat utilizatorilor de Mac OS.

Apple Magic Mouse

Cei care își achiziționează un calculator iMac nou, vor avea surpriza să descopere în pachet noul mouse. Separat, Magic Mouse costă 69 $ fără taxe. Și acum, câte ceva despre ce știe se facă:

• Se conectează prin Bluetooth
• Dispune de senzor laser
• Recunoaște diferite gesturi (vezi imaginea de mai jos)
• Oriunde îl atingi, știe ce îți dorești să faci - nu ai nevoie de butoane și scroll
• Are pretenția să rulezi un sistem de operare Mac OS începând cu versiunea 10.5.8

Apple Magic Mouse

Iată încă o bijuterie cu care compania din Cupertino încearcă să ne atragă de partea exclusivistă. Sunt convins că dacă mouse-ul Apple Magic ar fi fost compatibil Windows, ar fi făcut furori. Chiar și așa, va ține capul de afiș cel puțin până la sfârșitul lunii.

Apple Magic Mouse

Apple Magic Mouse

Evolutia laptopurilor

Când spui portabilitate, în domeniul IT, te gândeşti imediat la laptopuri. Sau notebookuri, depinde cum îţi place să le spui. Unii şi le cumpără pentru că au cu adevărat nevoie de ele. Alţii doar pentru că aşa e trend-ul . Acum la modă e ca în orice emisiune TV, talkshow, ştiri sau de sport, prezentatorul sau realizatorul să aibă cu el şi un notebook. Nu ştiu cât îl foloseşte, dar dă bine ca element decorativ.

Însă laptopul nu a fost întotdeauna aşa portabil şi performant cum este acum. Ba chiar primele versiuni erau atât de grele şi de mari, încât puteau fi transportate cu mare dificultate. Aceasta este ironia tehnologiei: ne aduce avantaje la care nici nu ne-am fi gândit, pentru ca noi să râdem când privim în urmă la primele prototipuri.

Primul concept care s-a apropiat de ceea ce avea să devină laptopul pe care îl cunoaştem azi a fost Dynabook. Conceput de Alan Kay şi dezvoltat de Xerox PARC la începutul anilor '70, Dynabook a constituit baza de plecare a laptopurilor.

Un deceniu mai târziu şi-a făcut apariţia primul model comercial. Lansat în 1981, Osborne 1 avea la bază sistemul de operare CP/M şi era mult mai mare şi mai greu decât laptopurile moderne. Din poză, se poate observa că ecranul CRT de care beneficia era minuscul. În ciuda dimensiunilor şi a greutăţii mari, Osborne 1 a avut un impact major asupra industriei, fiind primul computer pe care oamenii îl puteau lua cu ei. Însă Osborne 1 nu funcţiona pe baterii, trebuia alimentat la priză.

Osborne 1

Un alt model notabil a fost Compaq Portable, lansat în 1983. La vremea aceea, IBM Personal Comper devenea platforma standard pe piaţa PC-urilor. Compaq Portable care avea la bază MS-DOS era într-adevăr mai uşor de transportat decât Osborne 1, însă nici acesta nu funcţiona pe baterii.

1982 este anul în care Bill Moggridge, un designer industrial britanic, a lansat GRiD Compass 1101. Acesta este primul model care a beneficiat de designul de tip clamshell, în care laptopul se închide prin suprapunerea ecranului cu tastatura. GRiD Compass 1101 costa la acea vreme între 8.000$ şi 10.000$.

GRiD Compass

Vremea laptopurilor cu baterii avea să vină în 1983, când Epson a început să comercializeze pe scară largă modelul HX-20 (anunţat iniţial în 1981). Acesta se alimenta cu baterii reîncărcabile nickel-cadmium şi dispunea de o tastatură cu numai 84 de taste. HX-20 avea un LCD mic, cu rezoluţie de numai 120 X 32 pixeli, 4 linii de text şi maxim 20 de caractere pe o linie.

Primul mare succes comercial din perioada de început a laptopurilor l-a constituit Kyocera Kyotronic 85, vândut la început numai în Japonia. Din portofoliul software al lui Kyocera Kyotronic 85 făceau parte un interpretator BASIC şi un editor de text (furnizate de tânăra pe atunci companie Microsoft), despre care legenda spune că însuşi Bill Gates ar fi pus umărul la scrierea codului.

Spre sfârşitul anilor '80 laptopurile erau deja populare în rândul clienţilor de business. Marea problemă la acea vreme era că prin reducerea inevitabilă a dimensiunilor, se limita şi funcţionalitatea produselor. Acesta a fost şi cazul modelului NEC UltraLite care cântărea numai 2 Kg dar stoca informaţiile pe dischetă. În 1989 şi-au făcut apariţia modelele din seria Compaq LTE, primele laptopuri care includeau harddisk.

Macintosh Portable

1989 a fost şi anul în care Apple a intrat în scenă. Macintosh Portable a fost apreciat la acea vreme pentru calitatea ecranului şi durata de viaţă a bateriei, însă a dezamăgit prin vânzările reduse pe care le-a realizat. Apple s-a revanşat doi ani mai târziu când a lansat seria PowerBook. Laptopurile din această serie au avut marele merit de a introduce o serie de elemente ce aveau să constituie standardul domeniului: trackball-ul, touchpad-ul, designul tastaturii şi locul liber pentru odihna palmelor, placa de reţea.

Apple PowerBook

Un an important în dezvoltarea laptopurilor a fost 1995, când Microsoft a lansat sistemul de operare Windows 95. Acesta era primul sistem de operare care includea funcţii de power management. Până atunci fiecare producător avea propriul standard de optimizare a duratei de viaţă a bateriei. Windows 95 a avut meritul de a crea un standard comun, însă producătorii s-au plâns că, în acest fel, nu mai pot inova şi dezvolta noi tehnologii care să îmbunătăţească viaţa bateriei. Tot Windows 95 este răspunzător de trecerea laptopurilor pe procesoare Intel Pentium şi adoptarea unităţilor optice.

Anii '90 au însemnat creşterea popularităţii laptopurilor şi totodată scăderea treptată a preţurilor. Ultimul deceniu al celui de-al doilea mileniu a adus o serie de tehnologii ca senzorii de citire a amprentelor, îmbunătăţirea funcţiilor de conectivitate şi stocare a datelor, calitatea superioară a ecranelor pe cristale lichide, baterii cu durată de viaţă mai mare şi procesoare economice.

Nu greşim dacă spunem că ultimii ani vor fi reprezentativi pentru istoria laptopurilor. Nu putem vorbi de o revoluţie, dar pot fi menţionate anumite dotări care au schimbat perspectiva asupra portabilelor. Dacă adăugăm la aceasta faptul că vânzările de portabile au depăşit vânzările de sisteme desktop la nivel global, avem într-adevăr de-a face cu un moment important în istoria laptopurilor.

Controversatul MacBook Air poate fi considerat un punct de referinţă pentru calculatoarele portabile. Mulţi poate îşi vor aminti de el ca fiind „laptopul care a încăput într-un plic”. Foarte subţire şi uşor, ultraportabilul de la Apple include câteva tehnologii de ultimă generaţie, cum ar fi ecranul iluminat cu LED-uri şi harddisk-ul SSD.

Apple Macbook Air

Anul acesta va marca şi introducerea primului procesor quad-core construit special pentru laptop-uri. Intel Core 2 Extreme QX9300 îşi va face apariţia în trimestrul trei şi nu ne-am mira să-l vedem integrat într-un laptop chiar înainte de sfârşitul anului. Nu ştiu dacă trebuie să ne grăbim să numim tendinţă dimensiunile atipice ale noilor Gemstone de la Acer. Producătorul a trecut de la formatul wide 16:10 consacrat la formatul 16:9 specific rezoluţiilor HD 720p şi 1080p. În consecinţă, noile dimensiuni ale diagonalei ecranului sunt de 16” şi 18”.

Acer Aspire 8920G

De pe scena actuală nu pot să lipsească şi „monştri” precum Alienware Area-51 m15x care dispune de procesor Intel Core 2 Extreme X9000, 4 GB RAM şi placă video Nvidia GeForce 8800M GTX. O astfel de configuraţie poate depăşi 5.000$, o sumă care se adresează doar celor care doresc performanţă mobilă extremă.

Alienware Area-51 m15x

Este interesant de urmărit ce ne va rezerva în viitor dinamicul domeniul al laptopurilor. La capitolul portabilitate nu cred că mai pot fi aduse multe imbunătăţiri. Performanţa şi durata de viaţă a bateriilor sunt domeniile pe care producătorii ar trebui să se concentreze. Scăderea preţurilor este inevitabilă, ca în orice segment IT, în timp ce extinderea Internetului wireless nu poate avea decât un rol pozitiv în popularizarea laptopurilor.

Va fi, de asemenea, interesant de urmărit evoluţia laptopurilor ieftine care par să invadeze piaţa în ultima vreme. Şi mai ales ce impact vor avea acestea asupra vânzărilor laptopurilor normale.

Istoria telefonului mobil

Începuturile

Ca mai toate evenimentele majore (bune şi rele) ce au avut loc după data de 4 iulie 1776, telefonul mobil “s-a născut” în anul 1973 pe măreţul tărâm american, deşi diverse concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX. Culmea, inventatorii sunt chiar Motorola, companie care în prezent e pe cale să abandoneze divizia de telefoane.

Dr. Martin Cooper

În data de 3 Aprilie 1973, Dr. Martin Cooper (unul dintre managerii companiei americane), a fost prima persoană pământeană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent), o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. Discuţia pe care au avut-o nu a fost din păcate înregistrată, însă există zvonuri cum că Engel ar fi plâns cu lacrimi de crocodil la aflarea veştii. S-a liniştit însă repede şi împreună cu inginerii de la Bell Labs s-a concentrat pe dezvoltarea reţelelor de telefonie mobilă.

De atunci, s-a lucrat din greu la realizarea a tot felul de prototipuri, iar abia în 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final (eu, tu şi restul lumii), aprobat de către FCC pentru comercializare.

Acesta a fost Motorola DynaTAC (model 8000x ) – un “obiect” privit cu suspiciune de neavizaţi, cu admiraţie de către persoanele pasionate de tehnologie.

Nu oricine îşi permitea însă acest telefon şi nu oricine era capabil să-l ţină în mână. Motorola DynaTAC (cunoscut drept şi telefonul lui Zack, din Saved by the Bell) costa 3995 $, măsura 330 mm lungime şi cântărea aproape 1 Kg (869 grame) – o cărămidă în toată regula. Puteai să vorbeşti la el maximum 30 de minute, iar timpul de stand-by cu greu atingea 8 ore. Nu mai zic că durata de încărcare a bateriei se ridica la 10 ore, mai mult decât autonomia. Acum, performanţele sale ne stârnesc reacţii ilare, dar să nu uităm că în cursa către ideal pornim întotdeauna de jos. Important este să existe acel început.

Motorola MicroTAC 9800x

În perioada 1983 – 1989 şi-au făcut simţită prezenţa cinci modele DynaTAC, dar la finele anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai aspectuos şi performant, este vorba despre Motorola MicroTAC 9800x (TAC = Total Area Coverage). Acesta din urmă venea împreună cu un dock special de încărcare şi avea un design de tip “flip”, cu o clapetă “elegantă” ce acoperea tastatura. Cu ea deschisă, ajungea la 229 mm lungime, dar designul compact permitea purtarea telefonului în buzunar. Oricum, cele 303 grame (asta dacă optai pentru o baterie slim, subţire şi uşoară) cereau imperios nişte buzunare rezistente.

MicroTAC, telefonul reprezentativ al anilor ’80, a fost disponibil în şapte versiuni (modele) şi s-a vândut până în 1991, la preţuri cuprinse între 2495 $ şi 3495 $.

Fani Nokia şi nu numai, vă întrebaţi ce a făcut gigantul finlandez în perioada pionieratului telefoniei mobile? Ei bine, Nokia a produs echipamente de comunicaţii comerciale şi militare încă din anii ’60, însă primul lor telefon GSM (Nokia 1011) a fost lansat după nouă ani de la apariţia lui DynaTAC, în 1992. Despre Nokia 1011 se ştie că avea nişte dimensiuni agreabile (195x60x45 mm) spre deosebire de cărămizile Motorola. Funcţiona în banda de 900 Mhz, iar în agendă încăpeau maximum 99 de numere.

Nokia 1011, primul telefon finlandez

În anul 1994 a fost scos din producţie, fiind înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon Nokia care a venit cu celebrul ringtone Nokia Tune, dar şi primul terminal ce oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS. Finlandezii sperau să vândă măcar 400.000 de modele, dar Nokia 2100 a depăşit toate aşteptările atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de terminale vândute în întreaga lume.

Personalităţi care au influenţat industria IT

Spectaculoasa lume a IT-ului nu a apărut în urma vreunui Big Bang ci s-a construit pas cu pas, sub privirile nedumerite ale oamenilor obişnuiţi, încă din antichitate. Evoluţia lentă a ţinut până în secolul XX, când a avut loc o descătuşare incredibilă de forţe ce au propulsat industria IT la nişte standarde şi tehnologii care depăşesc imaginaţia multora dintre noi.

Ne-ar fi plăcut să fim 100% corecţi şi să îi menţionăm pe toţi cei ce au adus o contribuţie însemnată în acest domeniu, dar atunci am fi muncit la o adevărată enciclopedie, nu la un articolaş de cultură generală, uşor de digerat şi, sper eu, util. Ne vom rezuma la câteva personalităţi marcante pe care ar fi păcat să nu le cunoaştem un pic mai bine, iar după lecturare să putem spune mai mult decât “parcă am auzit de el/ei”.

Cifrele arabe: ce ne-am fi făcut fără ele

“Strămoşii” oamenilor din IT au fost în principiu matematicienii şi fizicienii secolelor XVIII şi XIX. Însă înaintea lor au fost şi alţii, cel puţin la fel de importanţi. Spre exemplu, Al-Khwārizmī (matematician, astronom şi geograf arab) este cel care, undeva spre jumătatea secolului al IX-lea, a pus bazele algebrei şi algoritmilor în faimoasa carte “Al-Jabr wa-al-Mfuqabilah” - de unde s-a adoptat de altfel şi denumirea “algebra”.

Un alt matematician arab, considerat drept unul dintre întemeietorii ştiinţelor moderne, a fost Abu Ali Hasan Ibn Al-Haytham sau Alhazen (965 – 1040). Acesta a publicat lucrări de referinţă pentru viitorii oameni de ştiinţă, viitoarele genii, pe o mulţime de domenii: astronomie, matematică, fizică, optică, medicină (anatomie, oftalmologie), inginerie şi psihologie. O lucrare notabilă a lui Alhazen este "Kitāb al-Manāẓir"‎ (Book of Optics), considerată una dintre cele mai importante din istoria fizicii şi pusă la loc de cinste lângă capodopera ştiinţifică a celebrului Isaac Newton – “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”, în care a fost enunţată legea universală a gravitaţiei.

Până în secolul XX, personalităţi cu nume răsunătoare în domeniile ştiinţifice au realizat diverse dispozitive, experimente şi lucrări care au sprijinit mai târziu cercetătorii contemporani şi au permis, printre altele, creearea universului IT aşa cum îl ştim. Să-i menţionăm aşadar pe Wilhelm Schickard – inventatorul calculatorului mecanic (1623) şi pe Blaise Pascal, cel care în 1645 a realizat al doilea calculator mecanic (Pascalina), capabil să facă adunări şi scăderi.

Mai apoi, Leibniz a dezvoltat ideile lui Pascal şi în 1672 a prezentat o maşină de calcul mai avansată, cu care se puteau face înmulţiri şi împărţiri. Prin aceeaşi perioadă, Sir Samuel Moreland realiza un dispozitiv capabil de calcule trigonometrice.

Secolul XIX – secolul geniilor

În secolul XIX, au apărut primele calculatoare mai complexe considerate strămoşii computerelor din ziua de azi: Difference Engines No 1 (1832), Analytical Engine (1834) şi Difference Engines No 2. Acestea au fost realizate de către Charles Babbage pentru ca, mai apoi, fiul său (Henry Babbage) să continue dezvoltarea sistemului Analytical Engine, având la bază pentru prima dată conceptul de computer cu unitate de procesare centrală.

Nu puteam să-l omitem pe Samuel Morse, inventatorul telegrafului electric (telegraful aerian a fost inventat de către Claude Chappe în 1794) şi al codului ce-i poartă numele (1832) sau pe Oersted – cel care a descoperit existenţa câmpurilor magnetice (1820).

După anul 1850, geniile au început să îşi arate capacitatea uimitoare de creaţie şi realizările fără de care astăzi am fi scris în continuare cu pană de gâscă pe hârtie la lumina opaiţului. Iată-i:

George Boole – matematician, inventatorul operatorilor de tip boolean (AND, OR, NOT) şi a reprezentării în cod binar (0 şi 1). Se întâmpla în anul 1854.

James Clerk Maxwell defineşte în 1873 legile câmpului electromagnetic.

Nikola Tesla – apreciat drept unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă din istorie, a contribuit enorm în domeniul ştiinţific şi, dacă îmi permiteţi o părere personală, fără experimentele şi realizările sale, lumea noastră ar fi fost cu mult în urmă din punct de vedere tehnologic. Aş avea nevoie de săptămâni întregi ca să prezint ceea ce a făcut acest veritabil geniu. O să enumăr doar câteva dintre ele: curentul alternativ (1882), tehnologia de transmisie fără fir (wireless) şi telecomanda (1898), ciruitul de înalt voltaj “Tesla Coil” (1891), maşina electrică Tesla, motorul de inducţie (1887), turbina Tesla şi multe altele.

Don E. Felt – a realizat “comptometrul” (Comptometre, 1886) – calculator cu taste numerice în stil “keypad” şi, în 1889, primul calculator de birou cu imprimantă încorporată.

Heinrich Hertz a demonstrat în 1887 existenţa undelor electromagnetice (după legile lui Maxwell) prin realizarea unui aparat capabil să detectezele unde radio de înaltă frecvenţă (VHF – Very High Frequency şi UHF – Ultra High Frequency).

Alexander Stepanovic Popov – inspirat de Hertz, rusul a realizat în 1894 prima transmisiune radio cu un receptor.

Secolul XX – secolul exploziei tehnologice

Aici personalităţile nu mai sunt ordonate cronologic ci am încercat să le poziţionăm după popularitate.

Bill Gates – cea mai cunoscută şi importantă figură din istoria IT-ului, co-fondatorul Microsoft şi conducătorul celei mai titrate companii din IT până în vara anului 2008. A vândut sistemele de operare MS-DOS şi Windows pe PC-uri, cel din urmă ajungând să deţină monopolul pe piaţă cu un procent zdrobitor de aproximativ 93%. Practicile care au dus la o asemenă cotă sunt desigur aprig comentate, însă acestea sunt cifrele, iar Bill Gates rămâne până una alta unul dintre cei mai mari antreprenori din istorie, aş putea spune chiar cel mai bun, cu o avere estimată la 40 de miliarde de dolari.

Sergey Brin şi Larry Page – inventatorii celui mai popular motor de căutare la ora actuală, este vorba desigur despre Google. Acesta a devenit disponibil publicului larg în anul 1998, iar acum domină piaţa motoarelor de căutare cu o cotă de aproximativ 63% în Statele Unite. În România, este preferat de peste 95% dintre utilizatori.

Steve Jobs – co-fondator al companiei Apple, alături de Steve Wozniak (inventatorul primului computer desktop comercial). În anul 1985, Steve Jobs a fost dat afară de către consiliul de directori, dar a revenit la cârma companiei din Cupertino în 1996, în vremuri negre. În acel an, Apple ar fi putut ajunge într-un colţ întunecat al istoriei dacă nu şi-ar fi făcut apariţia Steve Jobs cu al său nou proiect – Mac OS X. Apple şi-a revenit, iar astăzi este una dintre cele mai prolifice companii din lume, cu profituri uriaşe şi cu produse revoluţionare.

Steve Ballmer – actualul CEO Microsoft.

Douglas Carl Engelbart este inventatorul mouse-ului şi al interfeţei grafice utilizator (GUI).

Jerry Yang şi David Filo - oamenii care au fondat compania Yahoo!, recunoscută pentru serviciile de e-mail, motorul de căutare şi aplicaţia Yahoo! Messenger.

Martin Cooper, unul dintre managerii renumitei companii Motorala, a inventat telefonul mobil. Primul telefon mobil comercial a fost Motorola Dynatac 8000x.

Gordon E. Moore - unul dintre fondatorii corporaţiei Intel, recunoscut pentru "Legea lui Moore" (1965) conform căreia numărul tranzistorilor ce pot fi plasaţi pe un circuit integrat creşte exponential, dublându-se la aproximativ doi ani (acum se consideră la 18 luni).

Ken Thompson - inventatorul platformei UNIX.

Linus Torvald - creatorul sistemului de operare Linux, versiunea scalabilă a UNIX. Distribuţiile Linux au fost la început apreciate doar de experţi şi entuziaşti, dar în ultimii ani au devenit populare şi în rândul utilizatorilor obişnuiţi. Câteva dintre avantajele utilizării unei platforme bazate pe Linux: este gratuită, nu necesită resurse însemnate şi nu se află în vizorul programatorilor întunecaţi - cei care fac viruşi.

J. W. Mauchly a preluat ideile despre cum să realizezi un computer de la John Vincent Atanasoff şi în 1945 a reuşit să fabrice primul calculator electronic programabil - ENIAC. Sunteţi curioşi să aflaţi la ce a fost folosit pentru prima oară? La calculul parametrilor bombei cu hidrogen.

Nick Holonyak a inventat în 1962 LED-ul - dioda care a ajuns astăzi să fie prezentă pe mai toate gadgeturile de top cu display, dar şi ca sursă de iluminare de ultimă generaţie.

Norman Abramson este autorul conceptului de “pachet de date” şi a protocolului ALOHA (1970) care a stat la baza dezvoltării reţelei ethernet, cea mai eficientă şi utilizată în ziua de azi.

Paul Allen a fondat în 1975 Microsoft Corporation, alături de Bill Gates. Contra sumei de 50.000 $, Paul Allen a obţinut de la Seattle Computer Products drepturile pentru sistemul de operare QDOS (Quick and Dirty Operating System, predecesorul cunoscutului MS-DOS), pe care IBM l-a instalat pe calculatoarele ce aveau să se găsească în aproape fiecare locuinţă: PC-urile. Paul Allen a stat în conducerea companiei până în anul 2000 şi a fost unul dintre cei mai buni strategi, după care s-a retras. Acum practică filantropia, departe de agitaţia de pe piaţa IT şi departe de orice fel de criză.

Mark Andreseen este inventatorul Mosaic (unul dintre primele browsere Web) şi co-fondatorul companiei Netscape, alături de James Clark.

Timothy Berners-Lee, sprijinit de Robert Caillau, a inventat în 1989 limbajul HTML şi World Wide Web-ul.

Vinton G. Cerf – unul dintre pionierii Internetului şi cel care a dezvoltat împreună cu Robert Kahn protocolul TCP de transmisie a datelor.

Seymour R. Cray este inginerul care a proiectat super computerele Cray, cu o putere de calcul incredibilă: 1 GigaFLOP în 1985 (record absolut) şi 1.3 PetaFLOPS în 2008.

Steve Crocker – un alt pionier al Internetului. A stabilit primele protocoale de comunicare între două computere-gazdă (1969), a contribuit la crearea reţelei ARPANET (1974) şi a fost cel care a setat standardele pentru comunicarea prin e-mail (1977).

John Bardeen, W.Shockley şi W. Brattain au obţinut premiul Nobel pentru Fizică, în 1956, datorită contribuţiei aduse la inventarea tranzistorului.

“Ted” (Edgar F. Codd) – omul care la începutul anilor ’70 a pus bazele limbajului SQL (Structured Query Language).

John Fleming – inventatorul diodei şi al lămpii electrice.

Lee De Forest – în 1907 a inventat trioda (tubul electronic cu trei electrozi.

Secolul XXI - generaţia care a revoluţionat Internetul

Mark Zuckerberg - nu a împlinit încă 26 de ani, dar din averea lui de aproape 1 miliard de dolari pot trăi regeşte generaţii întregi. Mark ZukerBerk este omul din spatele Facebook, unul dintre cele mai tari site-uri de socializare.

Matt Mullenweg - Este omul care a bus bazele WordPress - un instrument open-source pe care foarte mulţi bloggeri îl folosesc pentru a-şi defini rapid site-ul, iar apoi pentru a-şi publica articolele.

Jack Dorsey - creatorul Twitter. Micro-blogging-ul este acum cea mai bună modalitate de comunicare între prieteni şi cunoştinţe sau între companii şi clienţi (un fel de SMS gratuit, transmis către un grup). Scurt şi la obiect. Generaţia Twitter se foloseşte de acest serviciu pentru a-şi informa "urmăritorii" cu privire la activităţile lor.

Ramu Yalamanchi este un antreprenor indian care ţine în frâie binecunoscutul Hi5 - foarte popular în România, dar şi în alte state.

Steve Chen, Chad Hurley şi Jawed Karim - fondatorii site-ului YouTube.

După cum spuneam la începutul articolului, este aproape imposibil să-i menţionez pe toţi cei care au venit cu idei care au revoluţionat industria IT. Lipsesc destui, însă cei menţionaţi aici sunt reprezentativi. Dacă mi-a scăpat vreo personalitate extrem de importantă, nu ezitaţi să ne completaţi.

Sursa: English for techies Wikipedia Science Museum

Nokia VS Apple

După ce au înregistrat un nou trimestru cu rezultate negative, cei de la Nokia s-au hotărât să dea Apple în judecată. Apple care, bine mersi, merge pe plus şi ia exact din cota de piaţă a Nokia. Motivul ar fi încălcarea unor patente.

Conform oficialilor Nokia, Apple a încălcat nu mai puţin de 10 patente deţinute de compania finlandeză. Patentele în cauză vizează tehnologii precum Wireless LAN, GSM şi UMTS. Toate modelele de iPhone încalcă patente deţinute de Nokia.

Cei de la Nokia susţin că au investit în cercetare peste 40 de miliarde de euro şi deţin patente pentru tehnologii folosite de peste 40 de companii din domeniul comunicaţiilor, inclusiv producători de telefoane mobile. Apple este unul dintre aceştia, diferenţa fiind că firma americană nu a plătit pentru tehnologiile patentate de Nokia.

Cei de la Apple au refuzat să comenteze subiectul. Este foarte posibil ca Apple să fie obligată să plătească despăgubiri pentru Nokia.

Nokia dă în judecată Apple

Large Hadron Collider LHC

Universul. Cum s-a format, ce are la bază, cine l-a creat, de ce? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, cercetătorii caută un răspuns de secole. În ziua de azi, tehnologia avansată, susţinută de un suport solid de cunoştinţe din toate domeniile conexe, ar putea duce la descoperirea originilor Universului începând cu particula sa elementară (particula Higgs), denumită şi "particula lui Dumnezeu". Experimentul Large Hadron Collider (LHC), prin care se doreşte recrearea condiţiilor iniţiale ale Universului, a stârnit aprige cotroverse în rândul oamenilor simpli, obişnuiţi cu surogate şi personificări ale fenomenelor inexplicabile, dar şi între oamenii de ştiinţă.

Cea mai intens disputată ipoteză a fost aceea a unui eşec al experimentului care ar duce la Apocalipsă. În sprijinul acestor presupuneri au fost invocate o mulţime de profeţii irelevante, adaptate într-un mod forţat şi fals la eveniment (profeţiile lui Nostradamus, calendarul Mayaş etc.), dar şi argumente ştiinţifice, evident imposibil de probat: formarea unei găuri negre ce ne va înghiţi pe toţi sau o conversie a atomilor care va duce la transformarea Pământului într-o planetă moartă erau doar două dintre numeroasele posibilităţi de terminare a vieţii. Este adevărat că se pot forma găuri negre, însă acestea sunt microscopice şi dispar aproape instantaneu.

De departe însă, cele mai aberante previziuni au venit din partea unor indivizi dornici să obţină o audienţă cât mai mare. Aceştia au mers la extrem cu ideea de catastrofă, avansând ipoteza că eşecul LHC-ului va produce o reacţie în lanţ care va duce la distrugerea întregului Univers.

Pericole într-adevăr au existat şi există, iar experimentul, după cum avea să se desfăşoare, nu a fost lipsit de probleme, însă acestea au afectat doar sistemul LHC şi, eventual, zonele din imediata vecinătate. De aici şi până la Apocalipsă, calea s-a dovedit a fi una complet imaginară. De altfel, o echipă de specialişti de la American Physical Society, a studiat cu atenţie potenţialul de risc al acestui experiment şi a concluzionat că nu prezintă niciun pericol pentru oameni sau planetă.

Large Hadron Collider

Ce este, de fapt, LHC?

Dezvoltat de către Organizaţia Europeană de Cercetare Nucleară (CERN) în perioada 1994 - 2004, Large Hadron Collider (LHC) este un accelerator de particule construit în interiorul unui tunel gigantic cu o circumferinţă de 27 Km, îngropat la o adâncime între 50 m şi 175 m, în preajma graniţei dintre Franţa şi Elveţia.

Scopul său este acela de a proba teorii ale fizicii particulelor, inclusiv de a verifica existenţa particulei Higgs, despre care se spune că stă la baza explicării conceptului de "masă", unitatea fundamentală o oricărui corp fizic sau a materiei din Univers.

Pentru a observa această particulă elementară, se realizează o coliziune între protoni care circulă din sensuri opuse cu o viteză aproape egală cu viteza luminii în vid (3 x 10^8 m/s, 299.792.458 m/s este valoarea exactă). Concret, particulele parcurg de 11.000 de ori circumferinţa tunelului în numai o secundă!

Energia produsă de coliziune este uriaşă, de 100.000 ori mai mare decât cea din nucleul Soarelui, astfel că temperatura în accelerator trebuie adusă aproape de limita minimă posibilă, adică zero absolut (-273,15 grade Celsius). Mai precis, conductorii sunt răciţi la -271,25 C.

LHC nu este primul accelerator de particule, dar este cel mai mare realizat până în prezent şi cel mai cunoscut. La ora actuală, există şi alte Hadron Collidere mai mici care funcţionează având acelaşi rol - coliziunea dintre particule. Exemple: Relativistic Heavy Ion Collider şi Tevatron.

Large Hadron Collider

Alte specificaţii ale acceleratorului LHC

1600 de superconductori (magneţi) sunt instalaţi în tunel, fiecare cântăreşte 27 de tone. Rolul acestora este de a menţine traiectoria particulelor exactă pentru ca acestea să se intersecteze în toate cele patru puncte stabilite de către cercetători.

Răcirea superconductorilor se face cu heliu aflat în stare lichidă. 96 de tone sunt necesare pentru a păstra temperatura aproape de zero absolut.

Fiecare proton are o energie de 7 TeV (Tera electron-Volt), astfel că în momentul impactului energia degajată este de 14 TeV.

Şase detectoare amplasate în punctele cheie colectează datele în urma coliziunilor dintre particule (comportamente fizice - extradimensiuni, existenţa particulei Higgs, natura materiei negre, ce s-a întâmplat cu "antimateria" creată în urma Big Bang-ului).

Aceste elemente, dar şi o mulţime de alte aspecte cunoscute de cercetători, toate adunate pentru descoperirea unei particule care ar putea explica originea Universului.

Oamenii de ştiinţă au estimat că, în condiţiile standard, o particulă Higgs ar putea fi produsă la câteva ore, iar la această rată ar fi necesari patru ani pentru a colecta datele necesare şi pentru a trage nişte concluzii clare în urma experimentului. Din nefericire, lucrurile nu au mers conform planurilor.

Large Hadron Collider

Ziua zero

Maşinăria a pornit pe data de 10 septembrie 2008, o zi în care mulţi aşteptau cu sufletul la gură să se întâmple ceva extraordinar. Dar, contrar tensiunilor create de la mediatizarea LHC-ului şi până atunci, nu s-a petrecut nimic special. Cercetătorii au anunţat că a fost doar un test înainte de primele coliziuni adevărate (programate pe 30 septembrie) şi până la inaugurarea oficială din 21 octombrie.

19 septembrie 2008 - LHC eşuează

Planurile cercetătorilor au fost năruite din cauza supraîncălzirii şi deteriorării a doi magneţi superconductori, fapt ce a dus la pierderea a aproximativ şase tone de heliu lichid. Iniţial, s-a decis stoparea activităţii maşinăriei pe o perioadă de două luni şi apoi reluarea experimentelor, însă problemele s-au dovedit greu de remediat, astfel că relansarea a fost amânată pentru jumătatea lui noiembrie 2009. Cu toate acestea, CERN a inaugurat oficial LHC-ul pe data de 21 octombrie 2008.

Large Hadron Collider

Noiembrie 2009: o nouă încercare, o nouă speranţă

Anul care s-a scurs de la eşecul acceleratorului a fost plin de piedici. S-a ridicat de nenumărate ori problema viabilităţii proiectului, ţinând cont de investiţiile uriaşe (aproape 10 miliarde $) şi lipsa rezultatelor. O parte din oamenii de ştiinţă implicaţi în experimentul LHC au decis să se reorienteze către Tevatron şi Relativistic Heavy Ion Collider, proiecte derulate de americani.

Cu aproximativ o lună înainte de relansare, lucrurile par a fi revenit pe făgaşul cel bun. Problemele au fost remediate şi temperatura din interiorul tunelului a atins din nou valoarea optimă (1,9 K = -271,25 C). Dacă nu apar noi incidente, LHC-ul va reporni şi va funcţiona o perioadă la jumătate din capacitate, până în primăvara lui 2010 când se aşteaptă ca acceleratorul să funcţioneze la capacitate maximă, iar impactul dintre particule să aibă puterea energetică de 14 Tera electron-Volţi (TeV), conform calculelor de pe hârtie.

Între timp, s-au introdus sisteme de monitorizare mai avansate, iar tunelul este acum prevăzut cu dispozitive speciale care în cazul unei nereguli absorb surplusul de energie pentru ca eşecul să nu se repete. Totuşi, complexitatea sistemului lasă loc pentru alte posibile defecţiuni. Legile lui Murphy în acest caz se încăpăţânează să combată atenţia cercetătorilor la fiecare detaliu: dacă ceva se poate întâmpla, se va întâmpla.

Magneţi superconductori

Curiozităţi legate de experimentul LHC

Cine e omul din spatele experimentului? Nimeni altul decât Stephen Hawking, considerat cel mai mare fizician în viaţă. Fără să fie implicat în mod direct la experiment, acesta a primit numeroase ameninţări cu moartea.

Pariu pe eşec: acelaşi Stephen Hawking a pariat simbolic 100 de lire sterline şi a afirmat că experimentul nu va duce la descoperirea "particulei lui Dumnezeu".

Experimente interzise: în anii '70, britanicii au dorit să realizeze un experiment similar, dar autorităţile nu şi-au dat acordul argumentând că apariţia unei găuri negre poate duce la o catastrofă.

Cifre spectaculoase: 10.000 de magneţi (inclusiv superconductorii, 1600 la număr) sunt distribuiţi în tunel şi au rolul de a face posibile coliziunile dintre particule. Întreg lanţul trebuie să aibă precizia unui ceas elveţian. Legat de personal, peste 100.000 de oameni de ştiinţă din peste 100 de ţări sunt implicaţi în proiect

Upgrade-uri: în 2012,cercetătorii au în vedere îmbunătăţirea actualului LHC la un nivel de performanţă superior - Super LHC. Acesta ar urma să ofere o luminozitate mai bună pentru observarea fenomenelor.

Pericole: LHC nu prezintă un risc apocaliptic. Singurele aspecte controversate rămân cele de ordin politic şi economic.

Stephen Hawking

Opinia ta

Acestea fiind spuse, să aşteptăm cuminţi rezultatele. Până atunci însă, un mic sondaj. Ce credeţi că ne vor comunica oamenii de ştiinţă după derularea experimentului din noiembrie?

a. O listă de ambiguităţi din care nu vom înţelege nimic

b. Lansarea unui documentar Big Bang cu facerea Universului

c. Descoperirea unei noii specii de broaşte

d. Nimic, deoarece experimentul LHC va eşua ca şi precedentul

e. Nimic, deoarece LHC va eşua catastrofal şi va veni Apocalipsa.

Sursa: Wikipedia CERN Descoperă

Polul Nord

Polul Nord, unul dintre cele mai putin exploatate locuri din lume, o zona a extremelor: ghetari, vulcani activi, gheizere, izvoare termale. Acum 18000 zona arctica se extindea in Europa, Asia, America de Nord.

In acesti tinut locuiesc si s-au adaptat de- lungul timpului numeroase specii de animale. Focile, ies primavara la suprafata pentru a da nstere puilor, care au blana alba si stau pe tarm, cat timp sunt hraniti si ingrijiti de mamele lor si pana capata blana impermeabila a adultilor. Laptele are un continut de 69% grasime, avand constistenta maionezei, lucru ce ii determina pe pui sa ia in greutate chiar si doua kilograme pe zi. Focile reprezinta hrana preferata a ursilor polari, care nu au blana alba, ci formata din fire tubulare incolore, pielea neagra absoarbe caldura, iar balana reflecta lumina dand impresia ca este alba. Ursii mentin caldura atat de bine incat uneori, vara, este necesar sa stea pe loc pentru a se racori. Singurele puncte slabe prin care pierd caldura sunt pernitele si nasul.

Cocosul polar este de asemenea foarte bine adaptat temperaturilor, avand pene de la baza ciocului pana in varful ghearelor, pierzand caldura doar prin intermediul fetei si al ghearelor. Ghearele imblanite ii permit sa alerge pe zapada fara sa se scufunde. In timpul verii penajul isi schimba culoarea, oferind un bun camuflaj impotriva pradatorilor. Alaturi de cocosul polar sunt prezente numeroase alte specii de pasari, cea mai uimitoare fiind randunica de mare, care strabate anual 35000 km, avand cel mai lung ciclu de migrare din regnul animal.

Moscul este unul din cele mai longevive animale, fiind contemporan cu mamutul, si-a dezvoltat aptitutini care l-au ajutat sa supravietuiasca pana in zilele noastre. Balana lunga, de pana la 60 cm, il fereste de vanturile puternice, facandu-l cel mai mare ierbivor din tundra.

Tancuri celebre

Secolul XX a adus pe campul de lupta o arma cum nu se mai vazuse. Impenetrabila, uriasa si de neoprit cand trebuia sa inainteze spre liniile inamice. Arma era un cosmar al oricarui soldat, si a avut parte de cea mai rapida evolutie din istoria militara a lumii. Aceasta arma este tancul.
Tancurile au schimbat conceptia despre razboaie si datorita lor, comandantii au putut schimba cursul istoriei.

Tancul este un vehicul blindat de atac cu tractiune pe sile, conceput pentru a infrunta fortele inamice folosind focul direct. Sunt teribile si agile pe campul de lupta modern, atat prin capacitatea de a ataca obiective terestre cat si prin prezenta lor ce poate crea panica in randul infanteriei inamice.

Tancurile in Primul Razboi Mondial

Tancurile au fost folosite pentru prima data in timpul Primului Razboi Mondial pentru a intrerupe razboiul de transee si a inlocui cavaleria pe campul de lupta. Desi se continua dezvoltarea de sisteme de armanent si blindaj, multe natiuni au pus in discutie necesitatea unei astfel de arme grele intr-o perioada in care razboaiele tind sa devina tot mai neconventionale.

Armata britanica a inceput studiul unui vehicul autopropulsat care sa poata traversa transeele si barajele de sarma ghimpata si sa nu fie afectat de focul de mitraliera.
Lordul Winston Churchill a condus un comitet (Landships Commitee) pentru a coordona crearea acestei noi arme.

Sub conducerea Colonelului Ernst Swinston, comitetul a creat primul prototip care a avut succes, numit Little Willie, care a fost incercat de armata britanica pe 6 septembrie 1915.
Daca la inceput se numeau nave de uscat (landships), primele vechicule s-au numit tancuri (rezervoare) de apa pentru a mentine secretul. Cuvantul „tanc” a fost utilizat pentru a da senzatia ca muncitorii din fabricile britanice construiesc rezervoare de apa mobile pentru armata britanica din Mesopotamia. Insa in realitate fabricau un vehicul de lupta secret, asa fiind considerat oficial pana in data de 24 decembrie 1915.

Prima participare in lupta a unui tanc a fost in timpul Bataliei de pe Somme, pe 15 septembrie 1916, unde a Capitanul Mortimore din Royal Navy a condus un tanc Mark I.
Ulterior, si francezii au dezvoltat un tanc numit Schneider CA1 si l-au folosit pentru prima data pe 16 aprilie 1917. Prima batalie in care s-au folosit mai multe tancuri a fost cea de la Cambrai din 20 noiembrie 1917.

Desi rezultatele initiale ale tancurilor au fost neconcludente, din pricina problemelor tehnice si lipsei de rabdare a consiliului militar, pana la urma tancurile au adus o mare contributie, iar miile de tancuri utilizate in razboi de catre fortele britanice si franceze au avut un impact semnificativ asupra istoriei.
Desfasurarea in grupuri mici a micsorat valoarea si impactul tactic. Fortele germane au suferit socul initial si erau lipsite de arme contra tancurilor, desi in curand au descoperit munitia antitanc si folosirea de transee mai late pentru a limita mobilitatea tancurilor britanice.

Conditiile de pe campul de lupta au evoluat, fapt ce a dus la fortarea dezvoltarii tancurilor pe tot parcursul razboiului, producand noi modele precum tancul Mark V care putea sa treaca peste obstacole mari, in special transee late.

Perioada interbelica

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale multe natiuni au proiectat si fabricat tancuri, deoarece conceptul de tanc ca arma era deja impamantenit.
Tratatul de la Versailles nu permitea Germaniei sa construiasca tancuri, asadar Germania nu a ajuns la o dezvoltare prea mare in primii ani din perioada interbelica.
In SUA, tancurile nu au obtinut o finantare mai mare. George Patton care avea experienta cu tancuri in razboi, a inclus blindatele in componenta cavaleriei. In aceasta perioada Regatul Unit a creat mai multe clase de tancuri, fiind utilizate pentru cercetare.

Tancurile in Al Doilea Razboi Mondial

Tancurile din cel de-al Doilea Razboi Mondial erau bazate pe multe consideratii. Din luptele anterioare proiectantii au inteles ca un tanc mare nu este neaparat un tanc mai bun. Obiectivul era sa realizeze tancuri ce sa combine toate caracteristicile dovedite a fi eficiente. Printre cele mai importante prioritati erau manevrabilitatea, viteza, dar si armura.
In cazul armurii au aparut niste probleme. Un invelis putin mai gros si mai rezistent ar fi ingreunat cu mult tancul si ar fi avut nevoie de un motor mai puternic, dar si mai greu. De aici a rezultat o transmisie mai grea si mai mare, si un sistem de suspensie. Toate acestea au dus la realizarea unui tanc mai putin manevrabil, mai incet, si l-a facut o tinta mai usoara.

In tot acest timp au aparut o serie de imbunatatiri tehnice. Au marit puterea de foc si blindajul tancurilor, s-au perfectionat suspensiile imbunatatind viteza si facand tragerea din mers sa fie mai usoara. Tancurile au fost echipate si cu statii radio, imbunatatind coordonarea unitatilor.

Tancurile in Razboiul Rece

Dupa al Doilea Razboi Mondial, dezvoltarea tancului a continuat. Tancurile usoare s-au limitat la misiuni de recunoastere, iar cele mijlocii si grele au fost imbunatatite. Cu timpul, clasa de tancuri usoare a disparut.

FT 17

Primele tancuri nu aveau turete, asta pana la realizarea tancului francez construit de Renault, numit FT-17.

Tancul FT 17 a fost un tanc usor si se afla printre cele mai revolutionare designuri din istoria tancurilor. FT 17 a fost primul tanc dotat cu armanent plasat pe o tureta rotitoare, iar configuratia sa cu tureta deasupra, motorul in spate si soferul in fata a devenit una conventionala.
Istoricul Steven Zaloga spune ca acest model a reprezentat primul tanc modern din lume.

Studiile au inceput in luna mai 1916 si a fost in permanenta imbunatatit pana in prima jumatate a anului 1917.
Doar 84 de astfel de tancuri au fost produse in 1917, insa pana la sfarsitul razboiului au fost livrate 2697. S-au produs in total cel putin 3177 de tancuri, unele au fost livrate catre armata franceza, altele probabil direct catre armata americana.

Modelul FT 17 a fost folosit atat de catre Franta cat si de SUA in timpul Primului Razboi Mondial, dupa data de 31 mai 1918. Era un tanc ieftin si potrivit pentru productia in masa. Pana in anul 1919 s-a dorit sa se realizeze peste 12000 de tancuri FT 17.

Dupa razboi, FT17 a fost exportat in multe tari precum Polonia, Finlanda, Estonia, Romania, Lituania, Iugoslavia, Cehoslovacia, Elvetia, Belgia, Olanda, Spania, Brazilia, Turcia, Iran, Afganistan si Japonia.
Tancurile au luat parte la multe alte conflicte, precum Razboiul Civil din Rusia, Razboiul Polonez-Soviet, Razboiul Civil din Spania si din China.
FT 17 a fost folosit si in al Doilea Razboi Mondial. In anul 1940 Armata Fraceza inca mai aveau batalioane ce aveau in dotare FT 17.

Mark VIII

Tancul Mark VIII a fost un produs Anglo-American construit pentru Primul Razboi Mondial. Pana la sfarsitul razboiului au fost produse doar cateva modele.

Panzer

Panzer I a fost un tanc usor, fabricat de Germania in anii 1930 ca tanc de antrenament. Tratatul de la Versailles interzicea Germaniei sa produca tancuri, de aceea au fost numite tractoare agricole. Proiectul a fost modificat in anul 1933 pentru a combina sasiul krupp cu proiectul turelei Daimler-Benz. In 1936 Panzer I a fost probat pe campul de lupta in Razboiul civil spaniol, ca ajutor din partea Germaniei pentru generalul Francisco Franco.
Panzer I era dotat cu doua mitraliere de calibrul 7,92, putand fi miscate independent.
Era dotat cu un motor Krupp M305 de benzina cu 4 cilindri care dezvolta o putere de 57 hp si puteau sa impulseze tancul pana la 37 km / h, si 145 km pe sosea.

Panzer IV a fost proiectat la inceput ca un ajutor al infanteriei, pentru a lucra impreuna cu vanatorul de tancuri Panzer III.
Imbunatatind blindajul si armamentul a putut sa devina un tanc de lupta activ. Panzer IV a fost tancul cel mai comun in al Doilea Razboi Mondial si a fost folosit ca baza pentru alte vehicule de lupta. La sfarsitul razboiului se construisera aproximativ 9000 de tancuri Panzer IV.

Diviziile de panzer (blindate) cu o constructie extrem de reusita, au maturat Polonia in doar cateva zile si mai tarziu au invins Franta in sase saptamani.
Armata britanica si-a pierdut aproape toate tancurile in retragerea de la Dunkerque, Franta, lasand Marea Britanie vulnerabila intr-o vreme in care se astepta o invazie germana. Din fericire pentru ei, invazia nu a mai avut loc si astfel au avut timp sa-si dezvolte noi tancuri. Primul dintre noile tancuri britanice a fost Crusader.

Crusader

Tancul Crusader a fost probabil cel mai important tanc britanic. Datorita armurii slabe pana la urma a fost inlocuit de tancurile americane. Au fost construite 5300 astfel de tancuri.

Tancul a fost prima data vazut in Operatiunea Batlleaxe in iunie 1941 si a jucat un rol crucial in operatiunea urmatoare, Crusader, de unde-i provine si numele.
Desi Crusader era mai rapid decat tancurile inamice, potentialul sau era limitat de tunul sau mic, de armura slaba si de problemele mecanice.

T 34

T 34 a fost produs intre anii 1940 si 1958. A fost creditat ca fiind cel mai eficient din cel de-al doilea razboi mondial.
A fost un tanc de marime medie folosit in cel de-al doilea razboi mondial de Armata Rosie. T 34 era usor de fabricat, blindajul ii conferea o rezistenta ridicata, era usor de intretinut si avea senilele late, fiind adaptate pentru terenuri accidentate. Acesta a demonstrat faptul ca in cel de-al doilea razboi mondial cantitatea a batut calitatea datorita usurintei fabricarii sale. Acest lucru l-a facut foarte eficient impotriva tancului german Tiger, cel din urma fiind mai bun din punct de vedere tehnic, insa nu putea fi reprodus la o scara atat de larga precum T 34.
Mai tarziu germanii au realizat modelul Panther V, o replica imbunatatita a tancului T-34.

Panther V

Panther a fost un tanc de lupta din Germania nazista si a fost folosit in al Doilea Razboi Mondial. A fost creat pentru a compensa tancul inamic T-34, si sa substituie tancurile Panzer III si Panzer IV. Pana la urma a servit impreuna cu ele si cu tancul greu Tiger I. Pe 27 februarie 1944 Hitler a ordonat ca tancurile sa fie numite doar cu numele Panther.
Panther a fost raspunsul direct la tancul sovietic T-34. Prima intalnire cu un astfel de tanc a fost pe 23 iunie 1941. Sovieticii nu aveau inca abilitatea tactica sa exploateze superioritatea tehnica a tancului T 34, insa chiar si asa, au semanat haos in randurile germane.
La insistenta generalului Heinz Guderian o echipa a fost trimisa pe front pentru a valora T-34. Tancul sovietic avea blindajul inclinat, care imbunatatea grosimea aparenta prin devierea fortelor de perforare. Senilele erau mai late si rotile de marime mare care imbunatateau mobilitatea pe un teren moale, iar tunul era de mare calibru. Ulterior, modelul Panther a fost imbunatatit.

Exceptand blindajul inclinat si tunul, Panther era un proiect german conventional. Greutatea tancului a crescut de la 34 al 43 de tone. Motorul principal era un Maybach HL 230 V-12 de 23 litri cu 700 hp. Motorul impulsa opt roti duble zimtate de otel si roti de cauciuc pentru fiecare suspensie.
O data solutionate problemele cauzate de vulnerabilitatea motorului si a transmisiei, Panther a demonstrat a fi un vehicul de lupta eficient, la fel ca Tiger, dar cerand mai putine exigente pentru a fi construit si logistic cauza mai putine probleme.

Tiger I

A fost un tanc greu de lupta din Germania nazista si a fost folosit in cel de-al Doilea Razboi Mondial, intre anii 1942 si 1945.
Considerat unul dintre cele mai bune tancuri din perioada respectiva, a fost creat pentru a contracara eficienta tancului rusesc T-34.
Productia tancului Tiger a inceput in august 1942, iar pana in 1944 s-au construit 1355 de unitati. Tiger I avea cateva dezavantaje. Era nevoie de un timp aproape dublu pentru a construi un Tiger I fata de orice alt tanc german din aceeasi perioada. Dupa ce productia mai modernului Tiger II incepe, in ianuarie 1944, productia tancului Tiger I continua in paralel pana in august 1944 cand este oprita.
Lungimea tunului era de 8,45 m. Tiger I avea o latime de 3,72 m, inaltime: 3,0 m, greutate de lupta: 57,2 t, blindaj maxim: 120 mm. Motorul era un Maybach HL 230 P30 de 700 hp. Putea ajunge la o viteza de 45 km / h si o autonomie maxima de 125 km.
Germanii au construit formidabilul tanc Tiger ca reactie la T-34, dar l-au introdus mult prea tarziu in razboi pentru a mai avea vreun efect semnificativ.

Sturmgeschutz III

Sturmgeschutz a fost produs in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost una dintre cele mai eficace arme ale Wehrmacht-ului in WW2 facand adevarate ravagii fie in mainile germanilor, fie in cele finlandeze. Tancul a fost construit pe un sasiu de Panzer III si a fost dotat cu un tun de calibrul 75 mm. Sturmgeschutz a distrus mai multe tancuri inamice decat Tiger si Panther la un loc. Masinaria era un adevarat anti-tanc.
Tancurile Sturmgeschutz au fost folosite de Germania, Romania, Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Italia, Spania, Siria, Turcia si Iugoslavia.
Sturmgeschutz are o armura de 16 – 80 mm, o greutate de 23,8 tone si poate ajunge la o viteza de 40 km / h.

T 72

Modelul sovietic T-72 (in prima imagine din articol) a intrat in productie in 1971. A fost un model imbunatatit a tancului T-62. In mod cronologic apartine din aceeasi generatie de tancuri cu US M60, tancul german Leopard 1 si tancul britanic Chieftain.
T-72 a fost cel mai comun tanc folosit de armata sovieta incepand cu anul 1970 si pana la prabusirea Uniunii Sovietice. A fost exportat si in alte tari precum Finlanda, India, Iran, Irak, Siria si Iugoslavia.
Era dotat cu un tun de 125 mm, semnificant mai mare decat standardul de 105 mm din perioada respectiva.
Are un telemetru laser TPD – K1M, reflector infrarosu LUNA-2R, vizor termic si panoramic. Poate intra in apa adanca de 1,5 m, cu intrarea de aer ridicata pana la 5 metri. Deasemenea se poate adapta la diverse tipuri de senzori de mine in partea frontala. In Romania s-a construit o varianta a tancului T-72 sub licenta TR-125 cu unele modificari.
A fost produs in Rusia timp de peste 30 de ani, fiind unul din putinele tancuri care au fost construite in cinci tari sub licenta si avand mai multe variante. Chiar daca in ziua de astazi are un substitut, T-90, continua sa fie o piesa fundamentala pentru unitatile de tancuri din multe tari. In momentul de fata continua sa fie tancul cel mai produs din lume cu mai mult de 40.000 de unitati repartizate pe tot globul, fiind si tancul cel mai numeros din armata rusa. In anul 2004 Rusia detinea peste 9000 de unitati.

Printre tarile cu traditie in fabricarea tancurilor se afla Regatul Unit, Statele Unite, Germania, Uniunea Sovietica (Rusia), Israel si Romania.
Romania a produs tancul romanesc TR-85 M1 (Bizonul).
Modelul s-a bazat pe tancurile sovietice T-55 si T-72.
Dotat cu un motor diesel cu 8 cilindri de 860 CP, senzori de alarma iluminare laser, tun de 100 mm ca arma principala, mitraliera coaxiala de 7,62×54 mm, mitraliera antiaeriana de 12,7 mm, 12 grenade de fum si una de camuflaj termic. Tancul are o autonomie de 400 km. Tunul poate pentetra un blindaj omogen laminat de 450 mm de la o distantade 1 km.