Ce s-a intamplat,de fapt? Ajunsi someri, bancherii de pe Wall Street,centrul finantelor americane, incep sa vorbeasca.Multi dintre ei recunosc ca nu stiu prea bine sa explice detaliile. Dar contextul general e lamurit. Incepand cu 2001, bancherii americani au acordat imprumuturi imense unor oameni a caror solvabilitate nu putea fi demonstrata (credite subprime). Era o perioada in care preturile pe piata imobiliara cresteau puternic, iar calculul a fost simplu. Daca datornicul nu mai poate plati, ii vindem casa pentru ca, pe fondul cresterii preturilor, ea va avea oricum o valoare mai mare decat creditul acordat. Un calcul cinic, care a fost corect pana la un punct. Cu timpul, dobanzile au inceput sa creasca si, in consecinta, tot mai multi oameni s-au vazut pusi in situatia de a nu-si mai putea plati ratele si au ramas fara case. Volumul imens de imobile scoase la vanzare a condus insa la prabusirea preturilor. Fondurile sau bancile care acordasera credite subprime au ramas cu un portofoliu de locuinte al caror pret nu mai acoperea valoarea creditului de achizitie.
Pierderile nu s-au rasfrant doar asupra celor care au acordat aceste credite cu risc ridicat, pentru ca bancile se imprumuta intre ele si, pentru a se feri partial de risc, isi asigura creditele. Cei care au acordat credite subprime nu si-au mai recuperat pierderile si deci nu au mai avut bani sa returneze imprumuturile, iar asiguratorii nu au mai dispus de lichiditati cu care sa acopere gaurile imense. Criza a lovit intreg sistemul, apoi s-a propagat pe bursele din intreaga lume, pentru ca bancile mari sunt listate la bursa. A traversat Oceanul si a ajuns in Europa pentru ca multe dintre institutiile financiare europene erau expuse pe piata americana a creditelor subprime. Criza subprime s-a transformat, incet-incet, intr-o criza financiara globala. Din ce in ce mai multi economisti cred ca aceasta va fi cea mai mare criza mondiala de la Marea Depresiune din 1929. Cat de mare a fost expunerea pe piata creditelor ipotecare subprime? Daca in 2002 bancile si fondurile de investitii au acordat credite cu risc de 200 de miliarde de dolari, aceste credite au ajuns la 640 de miliarde de dolari in 2006, cand s-au inregistrat primele semne ale crizei. In 2007, peste un milion de familii americane care nu si-au mai putut plati ratele la credite au ramas pe drumuri.
Piata subprime s-a dezvoltat puternic incepand cu 2001 si a fost incurajata de dobanda joasa practicata de Banca Centrala a Americii (Rezervele Federale), care a scazut respectiva dobanda dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 pentru a impulsiona economia, dar si de o lege din 1977 care stipuleaza faptul ca o institutie de credit poate obtine pentru depozitele sale o garantie de la stat daca imprumuta persoane cu venituri modeste. Unele institutii financiare au facut din subprime specialitatea lor si, folosind o metoda noua, asa-numitele „vehicule speciale“, au transformat aceste imprumuturi in titluri pe care le-au vandut mai departe, ele fiind foarte cautate, intrucat unui credit cu risc i se aplica o dobanda suplimentara de acoperire a riscului. Intre 2004 si 2006, Rezervele Federale au ridicat rata dobanzii la care imprumutau bancile comerciale de la 1 la 5,2%, situatie ce s-a reflectat in dobanzile bancare percepute de catre institutiile de credit de la persoanele fizice. Primii loviti au fost cei cu venituri modeste, care nu si-au mai putut achita ratele. Acestia si-au pierdut casele, iar preturile imobilelor s-au prabusit cu 20% intr-un an si jumatate. Daca astfel de cazuri de neplata sunt izolate (cam 2% dintre credite in mod obisnuit in Statele Unite), platile sunt facute de catre cei care au garantat creditul. Dar in acest caz, in care, practic, nerambursarea creditului in sectorul subprime a explodat, nimeni nu a mai avut bani sa plateasca pe nimeni. In august 2007, peste 1 milion de rate de credite subprime au ramas neonorate, insa nimeni nu s-a gandit atunci la falimentul celor care sustinusera piata subprime. Se credea ca este o criza ce poate fi remediata, desi estimarile spuneau ca trei milioane de americani si-ar putea pierde casele.
Insolvabilitatea si caderea pietei imobiliare au provocat falimentul mai multor institutii de credit de risc, precum New Century Corporation (aprilie 2007). Bancile puternice care finantau aceste institutii au devenit nelinistite si au cerut rambursari anticipate ale creditelor, lucru care nu s-a putut realiza. Alte mari banci erau chiar actionare la astfel de fonduri, asa ca au fost lovite direct. Primul efect pe piata muncii in sectorul financiar s-a simtit in vara lui 2007, cand de pe Wall Street au fost eliminate 36.000 de locuri de munca. Dincolo de lantul efectelor directe (insolvabilitatea celor care au dat credite subprime, falimentul societatilor de credit specializate, pierderile provocate marilor banci care aveau relatii cu aceste societati sau le detineau), criza subprime s-a manifestat indirect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu